Caracteristic pentru aceasta pasare, raspandita in padurile neotropicale, din Mexic pana in Argentina, este ciocul enorm, inalt si mult comprimat lateral, uneori lung, aproape cat corpul multor dintre cele 54 de specii de tucani de pe planeta.
Acestea sunt pe cale de disparitie, deoarece oamenii distrug habitatul pasarilor si le vaneaza pentru ciocul si penele lor, sau pur si simplu pentru hrana.
Tucanii care se hranesc cu fruct joaca un rol semnificativ in ecologia tropicala deoarece imprastie semintele pe solul padurii tropicale.
Majoritatea femelelor tucan isi fac un singur cuib in scorburile copacilor, folosindu-si ciocul pentru a zidi in interior cu o pasta facuta din namol, crengute, fibra de lemn mestecata si scorta de copaci. Ele lasa doar o crapatura ingusta pentru a se feri de pradatori, dar destul de mare pentru ca masculul sa strecoare inauntru hrana.
Tucanii au niste ciocuri magnifice, mai mult de 15 cm lungime, pe care le folosesc ca pe niste forcepsuri pentru a prinde si sfarama insecte, pe care le vaneaza cu mare maiestrie. Ciocurile mai sunt utile si pentru a cauta fructe printre ramurile cu frunze dese, sau pentru a tine la distanta serpii veninosi.
Se pare ca tucanii nu beau niciodata apa. S-a observat ca numai patru specii beau apa si acestea rar. Ei isi obtin apa din hrana. Un mascul trebuie sa duca femelei hrana variata: fructe, insecte, serpi, soparle, scorpioni uriasi, lilieci si pui de pasari. Daca masculul ii duce mereu aceeasi mancare, femela i-o arunca inapoi.
