Colectia de poze loveanimals.3xforum.ro
Total 198 poze.

Inainte

 
inca o poza apiaster)Inca o poza
19.06.20087KB
datorita blanii sale lungi iepurele de angora este o rasa faimoasa. initial, crescut numai pentruDatorita blanii sale lungi spectaculoase, iepurele de Angora este o rasa faimoasa. Initial, crescut numai pentru parul lui de textura lanii, iepurele de Angora este astazi o rasa de iepuri de companie, de asemenea. Desi iepurele de Angora este un excelent animalut de companie, blana lui lanoasa este inca colectata, toarsa si tesuta neimplicand ranirea iepurelui, creandu-se in urma acestui proces obiecte de imbracaminte si paturi incredibil de pufoase. Cu alte cuvinte, puteti avea un iepure de Angora in casa pe care puteti sa-l si imbracati, la fel de bine! Cu toate acestea, parul lor este o sabie cu doua taisuri: iepurele de Angora necesita o ingrijire periodica (pieptanare si periere) si parul lui trebuie indepartat (tuns) la fiecare 3 luni. Istoricul si originea Originea exacta a iepurelui de Angora nu este cunoscuta cu exactitate; unii sunt de parere ca ei sunt originari din Ankara, Turcia si ca au fost introdusi in Europa la inceputul anilor 1700. Indiferent de tara de origine, iepurele de Angora si-a facut aparitia in cele din urma in Statele Unite, pentru prima data, in 1934. Aspectul exterior si dimensiunile In prezent exista patru rase distincte, recunoscute, de Angora: Angora engleza, Angora franceza, Angora uriasa si Angora satinat. Iepurele de Angora englezesc Cea mai mica dintre cela patru rase, Angora engleza are un corp compact si mic, blana lanoasa, matasoasa si lunga, mot in frunte, favoriti la nivelul obrajilor, clopotei la nivelul urechilor si papucei la nivelul extremitatilor membrelor. Iepurele matur cantareste intre 2,2-3,5 kg. Iepurele de Angora englez are o blana fina si delicata, care necesita o ingrijire periodica. Datorita manipularii si ingrijirii periodice necesare, majoritatea iepurilor de Angora englezesti au tendinta de a fi foarte prietenosi si blanzi. Exista multe varietati de culoare acceptate, incluzand, dar nelimitandu-se la alb, alb pointed, negru, albastrui, ciocolatiu, liliachiu, castaniu, cafeniu si asemanator carapacei de broasca. Daca iepurasul dumneavoastra participa in expozitii, el trebuie sa aibe blanita intr-o singura varietate de culoare, amestecurile nefiind acceptate. Iepurele de Angora frantuzesc A doua rasa ca talie din cele patru, Angora franceza este o rasa de talie medie, neprezentand zulufii de la nivelul fetei intalniti la Angora engleza. La maturitate, iepurele poate atinge o greutate de 3,5-4,7 kg. Iepurele de Angora frantuzesc prezinta fire de par de protectie aspre care se strecoara prin puful profund lanos, astfel ca necesita mai putina ingrijire. Aceasta rasa se preteaza persoanelor care-si doresc ca animalutul lor sa aiba parul lung, dar care sa necesite putin timp pentru a-l intretine. Iepurii de Angora frantuzesti au tendinta de a fi un pic mai incapatanati si mai distanti. Toate varietatile de culoare acceptate pentru Angora engleza sunt acceptate si la Angora franceza. In plus, la Angora franceza este, de asmenea, acceptata si varietate „broken”, adica albul este asociat cu o alta culoare. Iepurele de Angora urias Iepurele de Angora urias este cel mai mare din cele patru rase. Iepurele trebuie sa fie suficient de inalt cu corpul compact, robust, atingand la maturitate o greutate de minim 4,5 kg. Acesti iepuri au un metabolism mai lent; aportul de hrana trebuie sa fie mai mic decat cel proportional taliei lor. Singura varietate de culoare acceptata pentru iepurii de expozitie este albul cu ochii rubinii. Iepurele de Angora satinat Angora satinat seamana foarte bine cu o varianta mai mica a Angorei frantuzesti. El a fost initial creat prin incrucisarea iepurilor din rasa Angora frantuzeasca si iepurii satinati. Trasatura care-i diferentiaza de celelalte rase de Angora este textura blanii lor, mai subtire, mai stralucitoare si intotdeauna de o culoare mult mai intensa decat celelalte rase de Angora. La maturitate, iepurele de Angora satinat poate atinge o greutate corporala de 3-4,5 kg. Iepurii de Angora satinati, in special tineretul, necesita o ingrijire periodica datorita finetii blanii lor. Varietatile de culoare acceptate sunt aceleasi ca in cazul Angorei englezesti si frantuzesti. Daca iepurasul dumneavoastra participa in expozitii, el trebuie sa aibe blanita intr-o singura varietate de culoare, amestecurile nefiind acceptate. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele de Angora este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Continuarea pe pagina urmatoare Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar, pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele de Angora in jurul varstei de 4-6 luni. Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Femela este prolifica dand nastere la 5-8 pui/fatare si putandu-se reproduce de 3-5 ori pe an. Ingrijirea Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii; Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale. Unghiile, daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele de Angora nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele de Angora este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varsta. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijirea, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui de Angora este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.
20.06.200810.6KB
pasarea de gheata (alcedo atthis) traieste in europa, in nordul africii, sudul asiei si catevaPasarea de gheata (Alcedo atthis) traieste in Europa, in nordul Africii, sudul Asiei si cateva insule din oceanul Pacific. O gasim in apropierea apelor incet curgatoare nu foarte adanci si in care traiesc multi pesti mici. Pasarea de gheata este pe cale de disparitie din cauza poluarii mediului si distrugerea habitatului natural, motiv pentru care in unele tari din Uniunea Europeana este protejata de lege. Desi nu stie sa inoate, pasarea de gheata isi petrece majoritatea timpului prinzand pesti sub apa. Ea isi gaseste un loc de observatie langa apa unde sta si urmareste pestii, insa deobicei, prefera sa planeze foarte aproape de nivelul apei si se arunca cu ciocul inainte pentru a prinde hrana. Ca sa iasa din apa bate rapid din aripi. O alta ciudatenie a pasarii de gheata este faptul ca nu isi construieste un cuib ca alte pasari, ci sapa cu ciocul o galerie in malurile inalte din apropierea apelor. Info: - Masoara intre 15-17 cm iar anvergura aripilor este de 25 cm. - Cantareste in jur de 40 g. - Depune 6-7 oua odata sau de doua ori pe an intre mai si septembrie; puii eclozeaza dupa 20 de zile. - Se hraneste cu pesti mici, raci, broaste, rame, mormoloci si insecte. - Traieste in jur de 2 ani.
19.06.200827.7KB
poza bull terrier englezpoza
20.06.200812.8KB

 
pechinez
20.06.20085.6KB
la broastele testoase acvatice, are loc in apa, unde masculul inoata pe spatele femelei si ramane inLa broastele testoase acvatice, imperecherea are loc in apa, unde masculul inoata pe spatele femelei si ramane in aceasta pozitie mai bine de o ora, agatandu-se de carapacea acesteia. Actul coplutator se deruleaza in mai multe zile, avand o durata ce se intinde de la cateva minute, la peste o ora. Broastele de uscat, care au forme mai convexe, intampina o serie de dificultati in actul reproductiv, ceea ce face ca masculul sa depuna eforturi considerabile pana sa poata fecunda femela. Convexitatea pronuntata a plastronului masculilor si testului femelelor, aduce adesea masculul in pozitii acrobatice, care atinge o verticalitate aproape perfecta. In aceasta situatie femela vine in intampinarea masculului, sprijinindu-l cu ajutorul membrelor posterioare sa nu cada pe spate si sa poata executa actul imperecherii. Masculul. cu gatul intins, ridicat pe membrele posterioare, repliaza penisul inspre inainte si il introduce in cloaca femelei. La anumite specii, daca conditiile de viata nu sunt corespunzatoare, femelele au posibilitatea de a-si stoca materialul seminal si deci de a fecunda mai multe serii de ouat, particularitate care ofera una din posibilitatile de protejare si perpetuare a speciei. Dupa imperechere, la circa 8-10 saptamani, in functie de temperatura mediului ambiant si de specie, are loc depunerea oualor. Trebuie sa mentionam ca unele specii de testoase au posibilitatea de depunere a oualor in mai multe reprize, pe durata aceluiasi sezon, ceea ce reprezinta tot adaptabilitatea la mediu si un coeficient de siguranta pentru obtinerea de noi generatii. Inainte de depunerea oualor, broastele testoase femele aleg locurile cele mai corespunzatoare, specifice zonelor in care traiesc sau a celor in care se reproduc. Astfel, broastele testoase de uscat cauta zone cu pamant relativ afanat, unde sapa gropi pana la adancimi variabile, ce depind de specie. Dupa depunerea oualor, broasca le acopera cu pamant, pentru mascarea teritoriului. Broastele testoase nu au nici un fel de grija de cuib si respectiv de viitorii produsi, instinctul matern fiind inexistent. Durata incubarii prezinta o variabilitate foarte mare, cuprinsa intre 60 si 150 de zile si depinde, pe langa conditiile de mediu si de specie si chiar de individ. Foarte interesanta este actiunea temperaturii asupra ecloziunii, care poate totodata influenta intr-o oarecare masura si diferentierea sexelor. Astfel, daca temperatura este ridicata (peste media temperaturii din zona, in care au fost depuse ouale), se vor dezvolta un numarmai mare de femele, in timp ce la temperaturi mai scazute, se vor obtine mai multi masculi.
19.06.200815.3KB
aici puneti poze fanny cu animale poze funnyaici puneti poze fanny cu animale
20.06.200825.3KB
2 broscute flamande hrana2 broscute flamande
19.06.200810.4KB

 
paunul
21.06.200824.5KB
hranirea broastelor testoase inceput vom face cateva pentru hranirea broastelor testoase carnivore,Hranirea broastelor testoase carnivore La inceput vom face cateva recomandari pentru hranirea broastelor testoase carnivore, luand etalon broasca testoasa de Florida, sau cu tample ronii, printre cele mai raspandite in randul teraristilor. Unul din principiile de baza in alimentatia broastelor testoase este de a administra acestora o hrana cat mai variata posibil, astfel incat sa asigure toate elemente necesare organismului pornind de la proteina si incheind cu saruri minerale si vitaminele. Daca nu reusim sa asiguram cerintele minim biologice ale organismului testoaselor prin alimentele administrate, este obligatoriu sa suplimentam ratia cu elemente minerale si vitamine, evitand astfel o serie de carente, care se vor putea corecta in continuare deosebit de dificil, sau nu vor putea fi corectate, iar consecintele vor fi catastrofale. Structura ratiei administrata testoaselor carnivore va cuprinde in mod obligatoriu carne provenita de la diferite animale domestice. cu exceptia celei de porc, care este greu digerabila. De asemenea, ea va mai cuprinde organe, pesti, melci, rame, hrana preparata special pentru caini si pisici, tocatura, soareci, broaste etc. Cantitatea de hrana ce se administreaza broastelor testoase carnivore depinde, printre altele, de apetitul acestora la un moment dat, avand in vedere perioadele de trecere dinspre sau inspre hibernare, de asemenea de temperatura mediului ambiant care regleaza pofta de mancare si de activitatea reproductiva din sezon. In cazul unei broaste testoase de 600-700g., se va administra o cantitate de 50-60g. tot la 2 zile, sau 150-200 g., la o greutate de 1.5-2 Kg. Obisnuit, se calculeaza o cantitate de hrana egala cu 8-10% din greutatea animalului, ce se va oferi la intervale de 1-2 zile, in functie de apetit si de consum. In stabilirea acestei cantitati se va avea in vedere, printre altele, varsta animalului, precum si rezultatele unor tatonari preliminare pentru hrana sa nu ramana, deoarece ea se poate altera si apoi trebuie aruncata. Rezultatele cele mai bune se obtin in situatia in care hrana broastelor testoase de apa este vie, deoarece corespunde mai bine preferintelor animalului si este mai corespunzatoare sub raport calitativ. In functie de varsta broastelor, administrarea hranei se va face diferentiat. Astfel, la testoasele tinere, administrarea hranei se face la intervale mai mici, la inceput de doua ori pe zi, iar apoi, o data pe zi, pe cand cele adulte, hranirea se va face o data la doua sau trei zile. Alimentele care sunt mai fragede se pot administra ca atare, iar cele mai dure, se vor da tocate sau taiate in bucati mai mici. Testoasele carnivore sunt capabile sa se descurce si cu bucati mai mari, pe care le sfasie, dar consumul este mai dificil si cu pierderi de energie sporita, pe cand cele mai tinere, raman nemancate cu hrana langa ele. La administrarea hranei se va avea in vedere faptul ca testoasele carnivore mai si musca si uneori cand intoarcem imprudent mana in acvariu, ele pot confunda degetele cu prada si deci putem fi muscati violent. Se recomanda ca hrana sa se administreze cat mai variat, sa cuprinda doua sortimente si sa nu se dea in cantitati prea mari, deoarece, prin oxidare si descompunere polueaza apa din acvariu, constituind astfel o sursa de imbolnavire. De asemenea, se va avea in vedere ca hrana sa nu fie alterata sau infestata, deoarece provoaca imbolnavirea broastelor testoase. Cu toate ca sunt carnivore si la broastele de apa, pe langa hrana de baza, se vor administra saptamanal de cel putin doua ori, frunze verzi de salata, pe care le consuma cu placere si in plus, acestea aduc un aport considerabil de saruri minerale si vitamine.
19.06.20087.2KB
pit bull
20.06.20089.3KB
3 bergamasco3
28.06.200853.6KB

 
camila
21.06.200814.1KB
ce karatist poze funnyce karatist
21.06.200824.9KB
pinguinul imperial face parte din ordinul familia specia imperial este cea mai mare si rezistentaPinguinul imperial face parte din ordinul Ciconiiformes, familia Spheniscidae, specia Aptenodytes forsteri.Pinguinul imperial este cea mai mare si rezistenta pasare marina. Traieste pe banchizele imense plutitoare ale Antarctidei, suporta temperaturi de - 20 grade Celsius si vanturile cu putere de uragan. Pinguinul imperial, deplasandu-se cu pasi marunti, leganat si echilibrandu - se cu aripile, ofera un spectacol comic, in timp ce in apa se misca ager si armonios. Dimensiuni corporale: -lungime :112 cm -greutate corporala : 20 - 40 kg Reproducere : Maturitatea sexuala : la varsta de 3- 6 ani Perioada de imperechere : din luna martie pana in luna decembrie Numarul clocirilor : 1 Numarul de oua : 1 Perioada de clocit : 64 zile Mod de viata : Comportament : traiesc in perechi, in colonii a cate 500 - 20 000 perechi Hrana : pesti, raci Durata vietii : 20 ani Specii inrudite : Ruda cea mai apropiata este pinguinul regal (Aptenodytes patagonica), foarte asemanator cu pinguinul imperial, dar mai mic : 85 cm lungime si 10 - 20 kg greutate. Aria de raspandire : Pinguinul imperial este specia de pinguin care cloceste la punctul cel mai sudic al planetei, parasindu - si rar teritoriul. Protectia speciei : Pinguinul imperial nu are multi inamici naturali. Cu toate ca azi avem cunostinta despre existenta a mai mult de 150 000 de perechi, poluarea continua a marilor sudice ameninta supravietuirea speciei. Habitat : Pinguinul imperial traieste pe banchizele Antarcticii si ale marilor din jur, fiind astfel singura pasare din lume ce nu a pus piciorul pe taram uscat.Cu toate ca pinguinul imperial este un animal marin si isi procura hrana exclusiv din apa, cuibul si-l face la adapostul unui zid de gheata, la multi kilometrii de mare. Deoarece pasarile clocesc iarna, trebuie sa aleaga un loc unde gheata nu se topeste de la venirea verii pana cand puii devin independenti. Tocmai din acest motiv unele pasari se deplaseaza si pana la 100 de km in adancimea. Inamicii si prada pinguinilor: In Antarctica traiesc mai mult de 300.000 de pinguini imperiali. In teritoriul lor de viata si chiar si in afara acestuia au putini inamici naturali. Numai leul de mare si balena ucigasa mai prind uneori cate un pinguin imperial mai dezvoltat. Pe banchizele plutitoare se mai intampla ca pescarusii rapitori sa fure cativa pui. Cel mai mare pericol pentru puii de pinguini il reprezinta totusi marele lup-de-mare.Pinguinul imperial vaneaza pesti si raci . Nu este considerat un inotator deosebit de rapid, atingand viteze de doar 6 - 8 km / ora. Reproducerea: Curtarea incepe in martie . Pinguinii imperiali isi depun unicul ou intre lunile mai - iunie, in noaptea iernii antarctice. Parintii nu construiesc cuib, deoarece nu au materialele necesare. Pentru a-l ferii de frig, protejeaza oul tinandu-l pe picioare. Ori de cate ori parintii isi dau oul de la unul la altul, are loc si un ritual: scot un strigat cu ciocul tinut in jos. Femela - pinguin se intoarce la scurt timp in mare, lasand oul sub protectia masculului. Masculul cloceste timp de 40 - 50 de zile, protejand oul de frigul de - 40 de grade Celsius cu ajutorul membranei de clocit ce ii atarna de la nivelul abdomenului. Masculii se aseaza aproape unul de altul pentru a pastra caldura, numarul acestora depasind uneori 6000. Femela revine cu putin timp inainte de ecloziune, preia oul, iar apoi protejeaza puiul timp de 40 de zile. Masculul epuizat, care pana la acest moment a pierdut aproape jumatate din greutatea corporala, poate porni in sfarsit in cautarea hranei. Cand puiul devine suficient de mare pentru a fi singur, ramane cu puii de aceasi varsta intr-o "gradinita", parintii pornind la vanatoare. Adaptari deosebite Pinguinul imperial s-a adaptat la cele mai neprietenoase conditii de mediu din lume. Mentinerea caldurii corporale este extrem de importanta, de aceea haina sa este compusa din mai multe duzini de pene pe centimetru patrat. Penele ce acopera stratul inferior de puf sunt scurte si tari, se lipesc unele de altele, formand astfel un strat de aer termoizolant. Pana si conformatia pinguinului imperial serveste la pastrarea caldurii, suprafata sa corporala este mai mica proportional cu greutatea. Stratul termoizolant de grasime este si o sursa importanta de energie. Structura cailor nazale prezinta un sistem de schimb al aerului, incat in expiratie pierde o cantitate mica de caldura. Membrele posterioare si membrana interdigitala s-au dezvoltat astfel incat si la acest nivel pierderile de caldura sunt minime. La pastrarea caldurii contribuie si faptul ca pinguinii stau in grupuri, aproape unul de altul. Stiati ca.... • Pinguinul imperial se poate scufunda pana la adancimi de 265 m si poate ramane sub apa chiar si 18 minute, mult mai mult decat celelalte specii de pasari. • In sezonul de clocit, masculul nu mananca nimic intre luna martie si iunie - iulie, adica se infometeaza timp de 110 - 115 zile.
23.06.200810.3KB
reineckii in a fost introdusa sub numele de telanthera osiris. planta este raspandita in zonaAlternanthera reineckii In acvaristica a fost introdusa sub numele de Telanthera osiris. Planta este raspandita in zona tropicala a Americii de Sud. Este o planta erbacee mica, care traieste in mlastini, avand doua forme: emersa (la care frunzele se intind la pamant), submersa (la care frunzele cresc in sus). Frunzele sunt in cruce late, lanceolate pana la eliptice, care se ingusteaza in zona in care ar trebui sa fie petiolul sau au un petiol foarte scurt. Au 4 cm lungime si 15 mm latime. Partea de sus a frunzei este verde deschis pana la verde oliv, iar partea inferioara este verde deschis pana la roscat deschis. Aceasta planta are o varietate Alternanthera reineckii "lilacina" care creste pana la o lungime de 6 cm si o latime de 20 mm. Partea superioara a frunzei este verde oliv deschis sau verde roscat in care apar zone rosii, iar partea inferioara este de la rosu deschis pana la rosu inchis. Pentru acvarii nu este inca o planta perfect adaptata avand nevoie de o perioada mai mare de adaptare si chiar si atunci creste foarte incet.
02.07.200812.7KB

 
pana si cainii beau oare o sa se inbete? poze funnypana si cainii beau oare o sa se inbete?
22.06.200817.6KB
bichon frise
20.06.20086.5KB
urs tibetan
21.06.200814.4KB
foarte interesant e siteul :nod: parerile talefoarte interesant e siteul :nod:
28.06.20082.9KB

 
si inca una broasca testoasa de apa europeana sau cistuda (emyssi inca una
19.06.20086.2KB
4. boli ale pielii ca urmare a unor muscaturi intre indivizii aceleiasi specii sau catre alte4. Boli ale pielii Ca urmare a unor muscaturi intre indivizii aceleiasi specii sau catre alte animale, apar o serie de plagi care trebuie sa fie tratate cat mai repede, deoarece constituie focare de infectie ce se cicatrizeaza apoi foarte greu. Datorita unor surse de iluminat sau de incalzit amplasate necorespunzator, pot avea loc o serie de arsuri, care apoi sa constituie punctul de infectare a animalului. Acestea trebuie cat mai rapid dezinfectate, iar organismul sa fie alimentat masiv cu antibiotice si vitamine pentru reglementarea tesuturilor. Se mai intalnesc uneori rosaturi ale plastronului determinate de contacul cu un sol accidentat si prea dur, indeosebi la animalele slabite, ceea ce presupune efectuarea unor dezinfectii zilnice si eventual aplicarea unor mici placute din plastic care sa protejeze aceasta regiune. Daca testoasele terestre se cresc in conditii de umiditate ridicata, pot apare o serie afectiuni ale pielii si carapacei, materializate prin numeroase vezicule cutanate, care apoi se rup si conduc la leziuni purulente foarte periculoase pentru suprainfectii. O modificare a conditiilor de intretinere este indispensibila si urgenta, la care se mai poate adauga tratamentul local antiseptic. O afectiune bacteriana contagioasa foarte grava, este putrezirea carapacei, intalnita mai frecvent la broastele testoase de apa dulce. Ea se poate declansa de la nivelul micilor leziuni cutanate determinate de traumatisme provocate de rocile sau obiectele dure cu care vine in contact. Animalele bolnave trebuie izolate si evitate contactele cu pietrele la care se adauga restrictiile privind administrarea crustaceelor, precum si tratamentul antiseptic local asociat cu o antibioterapie pe cale generala, cel putin o data pe saptamana. Carapacea moale este mai frecventa la tineretul testoaselor de apa dulce si poate fi si rezultatul manifestarii rahitismului, datorita unei carente pronuntate de calciu. Paraziti ai tegumentului. Animalele slabite sunt victimele unor insecte a caror larve se dezvolta la nivelul tesutului. De aceste afectiuni sunt atinse animalele care se deplaseaza mai putin si raman mai mult in colturi umede, unde exista conditii favorizavile pentru o serie de insecte care-si depun ouale, in special in jurul cloacei, la nivelul pliurilor cozii, la limita zonei de prindere a carapacei etc. Trebuie distruse larvele, aplicat un tratament antiseptic si o antibioterapie intensiva. De asemenea, vor fi evitate locurile care favorizeaza dezvoltarea acestor paraziti. Capusele sunt paraziti foarte frecvent intalniti la testoase, dar mai ales la testoasa greaca. Capusele se fixeaza la nivelul cavitatilor nazale, in colturile gurii sau ale ochilor, la baza membrelor sau a cozii, pe zonele protejate de carapace etc. De asemenea, ele se fixeaza la baza labelor si a gatului, precum si in regiunea cloacei. Dupa o anestezie cu ajutorul unor uleiuri minerale, acestea se pot extrage usor, folosind diferite tipuri de pensete. Daca testoasele sunt intretinute in conditii de umiditate ridicata si pe fondul existentei unor plagi, pot apare micoze superficiale, datorate unor ciuperci. Microzele se intalnesc mai frecvent la animalele salbatice si afecteaza in primul rand carapacea si plastronul. Solzii sunt spalaciti, de culoare brumarie, plisati si relativ uscati, iar uneori se pot observa plagi de culoare albicioasa mai mult sau mai putin ulcerative, care vor conduce la caderea solzilor. Broastele astfel atinse se vor dezinfecta si se vor imbaia timp de 20 de minute intr-o solutie de permanganat de potasiu. Aplicarea unor pomezi su stamicin de doua ori pe zi, completeaza tratamentul, care permite o ameliorare clara. Testoasele acvatice sunt de multe ori atacate de lipitori, care dupa ce si-au asigurat o rezerva substantiala de sange, cad de pe gazde. Ele pot transmite testoaselor de apa dulce un parazit periculos al sangelui. Indepartarea lor de pe suprafata testoaselor se va face cu atentie, pentru a nu leza pielea, dupa care ranile se vor dezinfecta cu alcool sau cu o solutie salina saturata. Sulfatul de cupru se mai poate folosi in acvariu, unde in doua zile le distruge, dar atentie, nu se va efectua tratamentul in prezenta testoaselor.
20.06.200812.3KB
nu plecati va roaga pisicuta poze funnynu plecati va roaga pisicuta
22.06.200812.5KB
aponogeton crispus este originara din asia de sud-est, fiind o planta submersa cu rizom, care esteAponogeton crispus Este originara din Asia de Sud-Est, fiind o planta submersa cu rizom, care este sferic si ajunge pana la 3 cm in diametru. Frunzele au dimensiuni variabile intre 15-60 cm lungime, puternic ondulate pe margini, avand o coloratie de la verde deschis pana la maro ruginiu. Planta are in general o forma sferica. Face o singura floare de culoare alba. Temperatura optima este de 20-30° C. Lumina poate merge de la foarte puternica pana la penumbra, acest lucru avand drept urmare variatia coloritului frunzelor. Substratul trebuie sa fie bogat in substante minerale, fiind format din nisip, argila si turba fiarta. La incetinirea ritmului de crestere al plantei, rizomul se scoate din acvariu si se pune timp de 8 saptamani in alt acvariu la o temperatura de circa 15° C. Se inmulteste numai prin seminte, care au o forma eliptica, lungi de 5-6 mm cu un diametru de circa 2 mm. Au 2 mustati, care in pozitie orizontala a semintei stau in sus apoi se indoaie si patrund in nisip formand radacinile. Este bine ca in cazul obtinerii de seminte, cand acestea au cazut pe nisip, sa le plantam intr-un acvariu mai mic (cu o coloana de apa pana in 30 cm).
02.07.200810.7KB

 
face parte din familia si este raspandita in zonele tropicale ale globului, unde populeazaCeratopteris thalictroides Face parte din familia Ceratopteridaceae si este raspandita in zonele tropicale ale globului, unde populeaza mlastinile si zonele inundabile, unde, in functie de situatie, poate avea frunze submerse sau emerse. Plantele submerse pot creste relativ mari, pana la 30 cm. Pot fi crescute atat ca plante plutitoare cat si ca plantate in substrat. Datorita frunzelor mari, daca le plantam in substrat vom avea grija sa le ancoram bine pentru a nu se smulge. Substratul va fi format din nisip cu o granulatie mai mare amestecat cu argila. Se inmulteste prin lastari care cresc pe frunze. Temperatura apei va fi de 18-20° C, dar suporta si temperaturi de 24-30° C. Apa va trebui sa fie moale, maximum pana la 10°dGH, iar acvariul bine iluminat. Este mai frumoasa cand este folosita ca planta plutitoare decat plantata in nisip. Sub forma plutitoare este ideala ca suport pentru construirea cuibului de bule la suprafata apei. Radacinile sale pot adapostii alevinii pestilor vivipari.
02.07.200810.6KB
panda
21.06.20089.3KB
shar-pei
20.06.200819.4KB
chear cai incurcata treaba poze funnychear cai incurcata treaba
22.06.200821.2KB

 
becketii dintre este cea mai cunoscuta si mai veche la noi. biotopul natural este in sri lanka. areCryptocoryne becketii Dintre Cryptocoryne este cea mai cunoscuta si mai veche la noi. Biotopul natural este in Sri Lanka. Are foarte multe varietati care in general seamana putin una cu cealalta, ele putand fi recunoscute ca fiind din aceeasi specie doar dupa inflorescenta. Are atat forme emerse cat si submerse. In continuare vom vorbi despre forma submersa care are frunzele lunguiete, ascutite si foarte usor ondulate pe margini. Pe fata frunzele sunt verde maronii, iar pe partea din spate sunt roscatepana la violet. Frunzele au 12 cm lungime si 3-4 cm latime. O alta forma are frunzele la fel de lungi, dar mai inguste, de 2 cm avand o culoare verde oliv pe fata, iar pe spate sunt purpurii. Specia nu infloreste submers. Se inmulteste prin stoloni. Prefera zonele de semiumbra. Temperatura optima este de 24-25° C, dar poate varia intre 22-30° C. Apa trebuie sa fie moale si usor acida. Cand vom planta un acvariu vom tine cont ca nu toate plantele au nevoie de aceleasi conditii, unele preferand o apa mai alcalina, care nu convine Cryptocorynelor.
02.07.200812.5KB
in comert poate fi intalnita si sub denumirea de peruensis sau e. tocantus. la noi este cunoscutaEchinodorus parviflorus In comert poate fi intalnita si sub denumirea de Echinodorus peruensis sau E. tocantus. La noi este cunoscuta sub numele de E. negru, datorita culorii verde inchis a frunzelor. Este raspandita in Bolivia, Peru si Brazilia. Frunzele sunt lungi, dar nu cresc mai mult de 20 cm, chiar daca au o lumina potrivita. Petiolul frunzei este scurt, frunza este puternica, cam de 30-35 mm latime, iar numarul de frunze pe o planta poate ajunge la 25. Se inmulteste tot prin tije florale, dar numarul de pui este foarte mic. Puii nu se vor desprinde de pe tija decat numai atunci cand au radacini puternice. Lumina nu trebuie sa fie prea puternica, in acvarii avand nevoie si de plante plutitoare care sa creeze o zona de penumbra. Temperatura optima este intre 18-30° C, iar apa va avea o duritate medie pana la dura.
02.07.20085.8KB
broasca testoasa europeana este de talie mica spre mijlocie, prezentand varietati cuprinse intreBroasca testoasa europeana este de talie mica spre mijlocie, prezentand varietati cuprinse intre 15-25 cm. Formatul corporal este diferit in functie de categoria de varsta, evoluand de la o forma relativ rotunda la tineret, la o forma ovala la materialul adult. Membrele testoasei de apa sunt foarte puternice, in forma de coloana, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ca particularitate,putem mentiona ca ghearele sunt unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa. Corpul este bine inchis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa. De ambeleparti ale cozii, pe partea interna a coapselor, sunt prezenti cate un tubercul conic cornos. Culoarea este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Pe regiunea capului, a gatului si a membrelor se gasesc de asemenea pete de culoare galbena. Broasca testoasa de apa este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de Nord-Vest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii, dar in efective relativ reduse, iar astazi este tot mai putin intalnita. Locurile preferate ale acestei broaste testoasesunt malurile lacurilor cu vegetatie acvatica bogata, precum si zonele mlastinoase, greu de strabatut de alte animale. Ii place foarte mult sa stea pe marginea apei, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare in masa ei. Este o specie foarte agila, deplasandu-se usor in apa, unde de altfel in mod obisnuit se si hraneste. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, broasca testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor broaste o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale. Aceasta specie ierneaza pe fundul apelor, o data cu sfarsitul toamnei si pana la inceputul lunii aprilie. La finele lunii mai sau inceputul lunii iunie, femela depune 3-16 oua de marimea oului de porumbel, in regiunile inundabile ale Deltei Dunarii, se urca uneori in salcii si depune ouale in pamantul afanat din scorburi, dar obisnuit pe mal, nu departe de luciul apei. In mod obisnuit, toamna sau chiar primavara urmatoare, puii ies din oua, spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior. In captivitate, aceste testoase nu intra in hibernare in conditiile in care se tin la o temperatura ridicata (cea a camerei), dar in acest caz necesita o ingrijire atenta din partea noastra. Broasca testoasa de apa europeana este in prezent amenintata cu disparitia, datorita reduceii conditiilor naturale, a poluarii, a amenajarilor hidrologice si chiar a cruzimii unor oameni, fiind ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.
19.06.20088.8KB
amazonicus este cunoscuta ca si face parte din familia si este raspandita in brazilia undeEchinodorus amazonicus Este cunoscuta ca si Echinodorus brevipedicellatus. Face parte din familia Alismataceae si este raspandita in Brazilia unde populeaza mlastinile si apele cu adancime mica. Are forme atat emerse cat si submerse. Frunzele sunt lungi, pana la 25 cm, usor indoite catre spate si pe latime sunt tot usor indoite inspre spate. Culoarea lor este verde deschis cunervuri mai deschise la culoare. Inmultirea se face prin tije florale, lungi de pana la 1,5 m. O planta poate avea pana la 3-4 tije florale in aceeasi tulfina, iar pe fiecare tulpina cate 5-6 pui. Din momentul in care apar primele tije, planta mama nu se mai dezvolta, ea asigurand hrana pentru toti puii. Cam din 2-3 noduri pot aparea 1-2 plante care la inceput au 1-2 frunze mici. Este momentul sa prindem in nisip, cu ajutorul unor agrafe din sticla, tija, cel mai aproape de tanara planta aparuta, pentru ca aceasta sa se infiga cu radacinile in nisip si sa inceapa sa se hraneasca singura. De la o singura planta mama putem obtine 20-30 plante tinere. Aceasta planta, ca toate din familia Alismataceae, are nevoie de acvarii mari, cu inaltime mare, planta fiind foarte decorativa si de multe ori ocupa singura o mare parte din suprafata acvariului. Este una din plantele preferate de scalari, discusi, care-si depun icrele pe frunzele lor mari. Temperatura optima este de 20-25° C, dar poate rezista bine si la 18° C sau la 30° C. Apa nu trebuie sa fie prea moale, o duritate de 8-10°dGH fiind cea mai potrivita. La noi a patruns la inceputul anilor `70.
02.07.200813KB

 
singura rasa felina din lume care a fost denumita dupa o persoana este selkirk rex. se presupune ca,Singura rasa felina din lume care a fost denumita dupa o persoana este Selkirk Rex. Se presupune ca, aceasta pisica cu par carliontat, provine dintr-o pisica de casa gasita intr-un adapost din Montana. In anul 1987, Jeri Newman din Livingston, Montana, a facut cunoscuta aceasta rasa, mentionand totodata ca pisicile Selkirk au primit acest nume de la bunicul ei. Prezentand trasaturile unei pisici mari, din punct de vedere al conformatiei, Selkirk Rex este asemanatoare cu rasa British Shorthair. Specific acestei rase este aspectul blanii, aceasta fiind plusata, cu onduleuri mari, mai pronuntate la exemplarele cu parul lung. La nastere, pisoii care vor avea par ondulat se vor distinge usor de cei cu par drept datorita mustatilor carliontate. In timp, blana lasa impresia ca are mai putine onduleuri decat la inceput. Pisicutele Selkirk sunt deosebit de rabdatoare, tolerante si iubitoare. Sunt sanatoase si viguroase, avand capul rotund fara portiuni plate. Din punct de vedere al personalitatii, aceste pisici au mostenit caracterul delasator si rezervat al pisicutelor British Shorthair, firea afectuoasa caracteristica Persanelor si temperamentul jucaus al Exoticelor. Datorita personalitaii si aspectului lor, aceste pisici nu trebuie sa aiba un stapan rigid si foarte organizat. Exemplarele ideale trebuie sa aiba blana deosebit de ondulata pe partile laterale ale corpului, pe abdomen si in jurul gatului, pe spate blana fiind mai putin ondulata. Pisicile Selkirk Rex pot avea blana scurta sau lunga, intretinerea acesteia facandu-se exact la fel ca in cazul celorlalte pisici cu par scurt sau lung. Pentru a se pastra aspectul ondulat al blanii, nu este recomandat periajul frecvent al acesteia, indiferent de lungimea firului, dar este indicata folosirea unui sampon care sa nu imbacseasca blana si care sa ii confere un aspect matasos. Selkirk Rex standard Este o pisica de marime medie spre mare, cu structura osoasa solida, datorita careia poate atinge o greutate surprinzatoare, lasand totodata impresia de putere. Selkirk Rex este o pisica activa, cu personalitate dulce si adorabila. Capul este lat si rotund, cu obraji proeminenti atat la femele, cat si la masculi. Botul are o latime medie, lungimea sa fiind egala cu jumatate din latime, ceea ce ii confera un aspect patratos. Nasul este situat sub linia ochilor, barbia este ferma si bine dezvoltata, direct proportionala cu restul capului. Urechile sunt de marime medie, rotunjite spre varf si mai late la baza, smocurile de par existente in aceasta zona fiind ondulate. Ochii sunt mari si rotunzi, dispusi la o distanta apreciabila si au colturile interioare si cele exterioare situate la acelasi nivel. Corpul este foarte bine proportionat, de marime medie spre mare, dar fara a lasa impresia de lungime. Aceste pisici au spatele drept, cu o usoara ridicatura spre partea dorsala, latimea la nivelul umerilor trebuind sa fie egala cu cea de la nivelul soldurilor. Lungimea cozii este direct proportionala cu lungimea corpului, este lata la baza, varful nefiind nici tesit, dar nici ascutit. Picioarele au o lungimie medie spre lunga, proportionale cu marimea corpului, prezentand labe mari, rotunde si compacte, cu cate 5 degete la cele anterioare si cate 4 la cele posterioare. Diferentele de lungime ale blanii sunt cel mai evidente la nivelul cozii si al ,,gulerului''. In schimb, la exemplarele cu par scurt, blana de pe coada are aceeasi lungime cu cea de pe corp, iar onduleurile de pe coada sunt dispuse uniform in jurul acesteia, avand un aspect plusat. Atat blana scurta, cat si cea lunga este fina, compacta si, bineinteles, ondulata, densa, fara zone golase sau prea putin acoperite de par. Blana nu trebuie sa fie lipita de corp, cu aspect neted, ci zburlita. Este neuniforma, onduleurile fiind largi si dispuse neregulat. Gradul de ondulare variaza in functie de lungimea firului, de sexul si de varsta pisicii. Astfel se poate constata un grad mai mic de ondulare la exemplarele tinere si la pisoi. La nivelul blanii sunt permise toate culorile, precum si combinatiile acestora. Culoarea ochilor poate fi caprui, auriu, galben sau verde; albastru la pisicile bicolor sau colourpoint. Nasul si pernitele labutelor sunt roz la pisicile de culoare alba. La cele negre, firul de par este negru – carbune de la radacina pana la varf, iar pielea nasului si pernitele labutelor sunt negre. Pentru cele cu firul crem este de preferat o nuanta deschisa, fara marcaje, cu pielea nasului si pernitele roz. La cele ciocolatii, sunt preferate nuantele intense, ce tind spre maroniu, iar pielea nasului si pernitele labutelor sunt maronii.
20.06.200812.6KB
mergeti la nunta sa vedeti mirii poze funnymergeti la nunta sa vedeti mirii
22.06.200824.4KB
maine coon este o pisica cu par lung, originara din america, rasa fiind in regiunea maine dinMaine Coon este o pisica cu par lung, originara din America, rasa fiind recunoscuta in regiunea Maine din Statele Unite, unde era crescuta in special pentru abilitatile deosebite de vanator de soareci. Aceasta rasa s-a stabilizat natural, Maine Coon fiind o pisica solida, rezistenta, extrem de bine adaptata conditiilor naturale ale zonei sale de provenienta, cu ierni friguroase si variatii mari de temperatura de la un anotimp la altul. Blana pisicii Maine Coon este stufoasa, neteda si deasa, mai scurta pe umeri si mai lunga pe burta si pe pulpe; corpul este solid si foarte bine proportionat - chiar daca este o pisica de talie mare, Maine Coon nu are in nici un caz un aspect "butucanos" ci o suplete dublata de forta si agilitate. Pieptul este lat si solid. Capul este de dimensiuni medii, rotund, cu botul patrat si pometi ridicati. Lungimea botului este in perfecta armonie cu dimensiunile capului iar forma sa patrata nu trebuie sa dea pisicii un aspect de duritate. Barbia este puternica si bine marcata. Privita din profil, linia nasului este usor marcata, fara a fi foarte pronuntata. Urechile sunt mari, late la baza si ascutite, cu un smoc de par in varf. Ochii sunt mari si expresivi, asezati la suficienta departare unul de celalalt, usor oblici, in nuante de la galben la caprui-roscat. Membrele sunt puternice, bine legate de corp si in perfecta armonie cu acesta. Vazuta din spate, Maine Coon trebuie sa aiba picioarele drepte. Labele sunt mari, rotunde si bine imbracate cu par; cele din fata au 5 degete, cele din spate, 4. Coada este lunga, mai lata la baza, acoperita de blana lunga, stufoasa, dar nu zburlita, "ca o perie". Culori Varietati uni: Alb (cu nasul si pernutele roz); negru (cu nasul negru si pernutele negre sau maro inchis); albastru (gri inchis) - cu nasul si pernutele albastre; roscat (cu nasul si pernutele roscate); crem (cu nasul si pernutele roz). Varietati tigrate (tabby): - negru, argintiu, maro, albastru, crem, auriu: marcaje mari, late (clasic) cu aspectul pielii de macrou (mackerel) sau patrate, ca o carapace de broasca testoasa (tortie). De asemenea, exista varietati bicolore si tricolore in diverse combinatii. Temperament Maine Coon este o pisica afectuasa, foarte inteligenta si jucausa. Este o pisica pe care o puteti lasa fara griji in preajma copiilor, deoarece, datorita naturii sale extrem de sociabile, nu este agresiva.
20.06.200831.5KB
a treia broasca testoasa de uscat sau hermann (testudo hermanni)a treia
19.06.20088KB

 
:rotfl: da si catelul meu viseaza f mult si la inceput m-am speriat ca a inceput sa fel) si scotea:rotfl: da si catelul meu viseaza f mult si la inceput m-am speriat ca a inceput sa tremure(intr-un fel) si scotea niste sunete ciudate ca si cand s-ar fi certat cu cineva
28.06.200828.8KB
husky siberian
20.06.200810KB
a patra poza descrierea patra poza
19.06.200819.2KB
3 broscute broasca testoasa cu capac sau greaca (testudo greaca ibera)3 broscute
19.06.20087.5KB
Inainte