Colectia de poze loveanimals.3xforum.ro
Total 198 poze.

Inapoi

 
in gradina acvariulintretinerea testoaselor in gradina
19.06.200821.6KB
tenellus este o planta potrivita pentru zona din fata a acvariului pentru ca nu ajunge decat panaEchinodorus tenellus Este o planta potrivita pentru zona din fata a acvariului pentru ca nu ajunge decat pana la 10 cm inaltime. Este cea mai mica planta din aceasta familie. Intr-un substrat bine ales, in circa 3-4 luni va umple tot acvariul cu plante mici si verzi. Frunzele sunt inguste. Substratul va fi format din nisip fin, argila, turba cernuta. Se inmulteste prin lastari. Frunzele sunt de un verde deschis. Au nevoie de multa lumina artificiala si de putina lumina solara directa. Temperatura optima este de 20-22° C, iar apa nu trebuie sa fie prea dura. Are un efect deosebit daca se asociaza mai multe plante pentru a forma tufe.
02.07.20087.9KB
imagine belgian malinoisimagine
28.06.200810.7KB
golden retriver
20.06.200814.4KB

 
de talie mai redusa, prezinta variatii cuprinse intre 20-30 cm. si poate uneori sa fie confundata cuDe talie mai redusa, prezinta variatii cuprinse intre 20-30 cm. si poate uneori sa fie confundata cu broasca testoasa greceasca. Se deosebeste de aceasta, printre altele si datorita faptului ca are la toate membrele 4 gheare. Conturul este aproape circular, cu solzii largi si aplatizati, de culoare castanie, maslinie, patata in unele zone, cu forme mai mult sau mai putin conturate, de culoare neagra. Plastronul este relativ plat si ornat cu pete de culoare neagra, ce se intind pe suprafete mai mici intinse ca si pe test de altfel. Este raspandita in Asia Centrala, de la tarmul rasaritean al Marii Caspice, pana in nord-vestul Indiei. Traieste indeosebi in deserturi nisipoase, stepe si oaze sau in vaile muntilor. Exteriorul este in mare parte dependent de mediul in care traieste. Obisnuit, masculii au greutate corporala mai redusa decat a femelelor de aceeasi varsta. Perioada de imperechere se caracterizeaza prin lupte violente ce se dau intre masculi, care se desfasoara pe baza unor adevarate strategii de bataie (ciocniri, loviri frontale sau laterale, impingeri si chiar muscari la nivelul membrelor). Este o specie omnivora, hranindu-se cu plante, flori, fructe, dar si cu insecte. melci si alte animale de talie mica. In prezent, este tot mai mult exportata in numeroase tari ale lumii, insa necesita conditii corespunzatoare, care se pot asigura cel mai bine doar in terarii amenajate in acest scop.
19.06.20088.2KB
una broasca testoasa de uscat sau hermann (testudo hermanni)una
19.06.200810.9KB
pe la un an stiam eu ca poti sa iti dresezi cainele cel mai bine dar si mai repede mici sfaturipe la un an stiam eu ca poti sa iti dresezi cainele cel mai bine dar si mai repede
28.06.200818.5KB
labrador retrivier
20.06.20082.5KB

 
saritura la dreapta, saritura la stanga poze funnysaritura la dreapta, saritura la stanga si...cazatura
30.06.200834.1KB
daca cu apa, pentru broastele testoase de tipul cistuda sau hermann, aceasta trebuie sa fieDaca seutilizeaza incubatoare cu apa, pentru broastele testoase de tipul Cistuda sau Hermann, aceasta trebuie sa fie incalzita la 30-32°C, pentru ca nisipul sa asigure temperatura de 26-28°C. Termometrele plasate in apa si nisip ne permit sa avem permanent date precise de control pentru cele doua medii. Capacul care acopera recipientul asigura o mentinere a unei umiditati optime de 80-90% in interiorul incubatorului. Este de asemenea necesara asigurarea unor orificii in capacul sau pereii incubatorului, pentru o aerare corespunzatoare bunei dezvoltari embrionare. Durata timpului de incubatie este variabila si dependenta atat de specie, cat si de conditiile asigurate in incubator, variind in general intre 60 si 100 zile. Din momentul inceperii ecloziunii si pana la parasirea oului, trece o durata ce poate fi cuprinsa intre cateva ore si chiar 2-3 zile. Aceasta durata depinde de gradul de dezvoltare al viitorului produs, vigoarea acestuia si eficacitatea ciocului cornificat de care beneficiaza in acesta etapa. La eclozare, micutele broaste mai pot prezenta inca resturi ale savului vitelin, situatie in care ele vor fi introduse in cutii sau incubatoare, pana cand acesta va fi absorbit in totalitate. Dupa depasirea acestei faze, broscutele testoase se pot transfera in acvariu - sau in alte spatii amenajate, in care se vor creste in continuare.
19.06.200810.1KB
malamut de alasca
20.06.20087.8KB
poze funny
30.06.200819.4KB

 
sarpele de casa (natrix natrix) nu este un sarpe veninos si nici fiind frecvent intalnit in europaSarpele de casa (Natrix natrix) nu este un sarpe veninos si nici constrictor, fiind frecvent intalnit in Europa si, respectiv, in Romania. Ei sunt dificil de sesizat intrucat se deplaseaza rapid si sunt extrem de precauti. Intrucat ei isi incalzesc corpurile prin intermediul mediului ambiant, acesti serpi se tolaneasc la soare imediat dupa mijirea zorilor pentru a-si ridica temperatura corporala suficient incat sa fie apti pentru a-si desfasura activitatile normale si pentru a-si digera prada. Taxonomie Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Subincrengatura: Vertebrata Clasa: Reptilia Ordinul: Squamata Subordinul: Ophidia Familia: Columbridae Genul: Natrix Specia: Natrix natrix Aspectul exterior Sarpele de casa este, in general, verde inchis sau maroniu cu un colier (doua pete semilunare) caracteristic galben, crem sau portocaliu situat in spatele capului, particularitate care explica o alta denumire a sa de sarpele cu inel. Coloritul sau poate fi de asemenea de la gri pana la negru. Fata interna a corpului este intotdeauna mai deschisa la culoare. Pe partile laterale ale corpului se pot sesiza dungi verticale. Linii negre coboara de la nivelul ochilor lor mari si aurii, cu pupila rotunda, pana la comisurile gurii. Limba lui bifurcata este de culoare albastru-negru, ca si irisul. Ochii si narile sunt dispuse pe partile laterale ale capului. Indivizii complet negri (melanistici) si albinosii sunt rar intalniti. Solzii sunt dispusi longitudinal, de-a lungul corpului. Masculii pot fi identificati pe baza prezentei unei umflaturi la nivelul bazei cozii si a lungimii mai mari a cozii in comparatie cu femelele, precum si in urma numararii solzilor subcaudali (68-72 la mascul si 52-56 la femela). Sarpele de casa prezinta un corp zvelt, atingand o lungime de circa 100-110 cm la mascul si de pana la 170-180 cm la femela, femela fiind de cele mai multe ori mai mare decat masculul. Exista mai multe varietati de culoare. Dintre acestea cel mai usor de recunoscut sunt urmatoarele: Natrix natrix perasa – cu doua dungi albe, galbene sau portocalii; Natrix natrix nigra – cu spatele negru si pata colierului clara; Natrix natrix ponticus – cu spatele castaniu sau cenusiu-oliv murdar, cu colier putin distinct; Natrix natrix sparsus – cu spatele negru. Trebuie sa tineti cont ca imediat dupa naparlire, coloritul este mai deschis. Comportamentul Sarpele de casa este o reptila diurna, desfasurandu-si activitatile in principal in timpul zilei. Ii place sa lancezeasca la soare in locurile cu vegetatie bogata, dar este si un bun inotator, serpuind la suprafata cu capul deasupra apei. Daca simte apropierea vreunui pericol, sarpele de casa se scufunda in apa, ascunzandu-se printre vegetatia acvatica, putand ramane sub apa pana la o ora. Serpii de casa sunt animalute gregare, tolanindu-se la soare alaturi de alti confrati si chiar si de vipere. Daca veti avea curajul sa-l luati in mana, sarpele de casa va incerca sa se apere, eliminand secretia urat mirositoare a glandelor sale anale si prefacandu-se mort. Uneori, el poate efectua anumite atacuri false napustindu-se asupra victimei, dar fara a deschide gura. Ceea ce trebuie sa stiti, este ca sarpele de casa nu este veninos, nu ataca omul niciodata si nu musca daca este prins decat rareori. Habitatul Sarpele de casa este distribuit in aproape intreaga Europa, exceptie facand nordul acesteia, in diferite tinuturi ale Africii de Nord si Asia Centrala. Sarpele de casa populeaza regiunile din jurul mlastinilor, baltilor, lacurilor si apelor curgatoare, dar il putem gasi si in paduri, la camp sau in zonele lipsite de vegetatie, ducand o viata atat acvatica, cat si terestra. Hranirea Sarpele de casa este un carnivor convins, hranindu-se in principal cu broaste, pesti si rareori cu tritoni, soareci si pasari mici. Puii si tineretul se hranesc cu predilectie cu mormoloci de broasca. Prada este insfacata si apoi inghitita de vie. Un studiu efectuat recent arata ca un sarpe de casa poate supravietui circa un an consumand numai 6-7 broaste. Reproducerea Imperecherea se produce primavara, in aprilie-mai, imediat dupa ce ies din hibernare. Masculul urmareste femela pana cand reusesc sa-si incruciseze partile inferioare ale corpurilor, producandu-se copulatia. Ponta este realizata de femela, in general in lunile iunie-iulie-august, avand aspectul unui ciorchine de 10-15 oua. Ouale sunt ingropate la mica adancime in solurile cu o umiditate crescuta, afanate, sub frunzar sau sub muschi. Exista posibilitatea ca mai multe femele sa-si depuna ouale in acelasi loc. Femela ramane langa cuib doar pentru cateva zile. In functie de temperatura mediului ambiant, ouale eclozioneaza dupa circa 10 saptamani (in lunile august-septembrie), aparand puii cu o lungime de circa 13-20 cm, care devin rapid independenti; Masculii ating maturitatea sexuala in jurul varstei de 3 ani, in timp ce femelele nu se imperecheaza pana in anul al patrulea sau al cincelea de viata; Dupa atingerea maturitatii, masculii naparlesc de circa 2 ori pe an, in timp ce femelele isi schimba pielea o singura data pe an, chiar inainte de depunerea oualor. Hibernarea Cand temperatura mediului ambiant scade drastic, in lunile octombrie-martie, sarpele de casa intra in hibernare, utilizand vizuinile abandonate ale iepurilor, fisurile din stanci, mormanele de ingrasaminte naturale (balegar) sau radacinile copacilor ca adapost; Imediat dupa iesirea din hibernare, sarpele isi petrece primele cateva zile in apropierea hibernaculumului. Ulterior, acesta se va deplasa in cautarea hranei sau a unui partener pentru imperechere. Speranta medie de viata a sarpelui de casa este in jur de 13-15 ani, maxim 25 ani.
20.06.200810.3KB
komodor
28.06.20089KB
pentru a ne mai bine cu unele insusiri prezentam in continuare cativa indici de la cele maiPentru a ne familiariza mai bine cu unele insusiri reproductive, prezentam in continuare cativa indici de reproducere la cele mai raspandite broaste testoase crescute in tara noastra.
19.06.200813.9KB
musca
21.06.200814.6KB

 
inca o testoasa broasca testoasa de stepa (testudoinca o testoasa
19.06.20088KB
coker spaniol
20.06.200811.3KB
o pisica cool :rotfl: poze funnyo pisica cool :rotfl:
30.06.20082.8KB
pun o poza ce nota merit?pun o poza
29.06.200842.7KB

 
face parte din poza anterioara hibernareaface parte din poza anterioara
19.06.200811.5KB
ca si siameza, pisica birmaneza este raspandita la noi, cu sau fara pedigree. Ca si siameza, pisica birmaneza este raspandita la noi, cu sau fara pedigree. Birmaneza "perfecta" din punctul de vedere al standardului este mare si compacta, cu parul lung si matasos, avand firul ceva mai subtire decat al persanei, cu o textura fina, mereu lucioasa. Blana este de culoare deschisa, preferabil cu tente aurii si se inchide catre extremitati (cap, urechi, coada, picioare) pana la negru lucios. Varietatile de culoare sunt apropiate de cele ale siamezei - de aceea se face des confuzie intre cele doua rase. Ochii birmanezei sunt aproape rotunzi, albastri; falcile sunt puternice, aproape patrate, nasul bine conturat, gatul puternic - aspectul general al capului este compact, bine ancorat de corp. Cel mai sigur mod de a deosebi birmaneza de alte rase este observarea prezentei petelor albe caracteristice dispuse (ideal) simetric, ca niste "manusi" si "cizmulite". Manusile - daca sunt perfecte - inconjoara varful labutei fara discontinuitati iar cizmulitele se prelungesc usor pe partea din spate a picioarelor si, privite din spate, seamana cu niste picaturi. Daca pisicuta ta nu are aceste pete in forma lor ideala, nu dispera - este extrem de greu chiar si pentru crescatori experimentati sa obtina pui cu manusi si cizmulite perfecte. Personalitatea birmanezei este fermecatoare - este calina, activa si jucausa dar, in acelasi timp, nu te va deranja - este linistita si discreta daca nu ai timp de ea.
20.06.20085.5KB
Cicanitoarea
21.06.200821.1KB
hibernarea in hibernarea reprezinta o etapa deosebit de delicata, de care trebuie sa tinem seama,Hibernarea in captivitate In captivitate, hibernarea reprezinta o etapa deosebit de delicata, de care trebuie sa tinem seama, deoarece in caz contrar, se pot inregistra pierderi numeroase. Broastele testoase acvatice pot hiberna fara riscuri afara pe fundul unui bazin, a carui adancime sa fie minim 60 cm, pentru a nu fi prinse de inghet. In conditiile unui climat temperat, hibernarea broastelor testoase se poate asigura cu foarte mici eforturi. In primul rand, trebuie sa avem grija de broastele testoase tinere, care in perioada de hibernare pot fi victimele rozatoarelor, indeosebi pana la varsta de 6-7 ani, cand dimensiunile sunt mai mici si invelisul mai putin consolidat. Pentru a descuraja pradatorii, cuibul care va constitui locul de hibernare trebuie protejat cu un grilaj din plasa de sarma, care sa impiedice orice trecere a altor intrusi. Pentru a proteja cuibul de hibernare de temperaturi foarte scazute, este indicat ca acesta sa fie acoperit cu paie, frunze, fan, pamant sau alte componente, pe o raza de circa 100 cm. Unii indivizi apartinand broastelor testoase acvatice hiberneaza destul de usor si afara din apa, daca beneficiaza de o gramada de paie amplasate in apropierea bazinului sau daca exista alt spatiul in care sa-si gaseasca un adapost cu temperatura constanta. Este bine, daca este posibil, sa lasam broasca sa-si aleaga locul de hibernare, dar in acest sens sa-i oferim pe cat posibil mai multe variante. In cazul in care nu putem asigura conditii corespunzatoare pentru hibernarea, este mai bine sa mentinem broastele testoase in semihibernare artificiala controlata. Trebuie insa sa tinem seama de perioada in care in mod normal hiberneaza si sa-i asiguram conditii care sa-i ofere posibilitatea de a se adaposti. In acest sens, se poate asigura un cuib de pamant pe care-l protejam la exterior de prezenta altor animale printr-o plasa de sarma deasa. In ansamblu, putem aprecia ca broastelor testoase le putem asigura conditii optime de hibernare, atat in cadrul natural, cat si in cel amenajat artificial de om, daca vom avea in vedere cateva din elementele pe care le-am expus mai sus. Momentul in care broastele testoase intra in hibernare si durata acesteia este dependenta de evolutia temperaturii exterioare. Acest moment este sesizabil daca urmarim activitatea testoaselor, deoarece, o data cu scaderea temperaturii in mod progresiv, devin din ce in ce mai putin acvatice, consuma hrana la intervale tot mai lungi, iar cand temperatura scade sub 10-12 °C, ele nu mai consuma deloc. Temperatura ce declanseaza hibernarea nu este fixa, ci depinde de specie, zona climatica si chiar de individ. In regiunile tarii nostre, broastele testoase hiberneaza in mod obisnuit din septembrie si pana in martie-aprilie. Trebuie sa precizam ca nu toate broastele testoase hiberneaza, motiv pentru care este necesar sa cunoastem foarte bine cerintele fiecarei specii, in caz contrar, putem avea surprize neplacute. Din randul broastelor testoase care nu hiberneaza putem aminti: pe cele ecuatoriale sau unele specii din cele tropicale, cum sunt broasca testoasa cu spatele artificiale articulat sau broasca testoasa carbonifera. Obisnuit, este necesar ca broastele testoase sa hiberneze minim 4-5 saptamani, chiar daca le oferim conditii corespunzatoare de activitate prelungita, iar acest lucru se poate asigura prin scaderea treptata a temperaturii la valori de 10-12 °C. Hibernarea le confera o rezistenta mai buna, ca va permite sa inceapa un nou ciclu intr-un stadiu mai viguros si cu performante de reproductie corespunzatoare. Pe durata hibernarii, care poate fi mai lunga sau mai scurta, broastele tesoase nu se hranesc, iar acoperirea nevoilor organismului in aceasta perioada se face pe baza rezervelor acumulate in organism din perioada de activitate intensa. Tinand cont de aceste particularitati biologice va trebui sa hranim broastele testoase cat mai rational, pentru ca organismul, in momentul in care intra in hibernare, sa se gaseasca intr-o stare buna de intretinere. Un alt element pe care trebuie sa-l avem in vedere cand crestem broastele testoase in captivitate, este cel privind necesitatile fata de temperatura. Astfel, se va tine cont de evolutia temperaturii din zona de provenienta a broastei, iar scaderea temperaturii in vederea hibernarii se va face treptat pe durata a circa 30 de zile, pana cand se atinge temperatura de 8-10 °C, care corespunde in general declansarii acestui fenomen. Pe durata pregatirii animalului pentru hibernare se va trece si la un regim alimentar adecvat, cu zile de post alternand cu altele de hranire normala, iar spre finele perioadei de pregatire, cu zile in care nu se vor administra alimente, pentru a obliga organismul la o evacuare cat mai completa a tubului digestiv. Pentru eliminarea corespunzatoare a tubului digestiv. Pentru eliminarea corespunzatoare a tubului digestiv si evitarea proceselor de fermentatie in perioada hibernarii, este indicat ca broastele testoase sa fie pregatite din timp in acest sens. Astfel, dupa zilele de post impuse broastelor testoase, ele se vor introduce in bai de apa calduta (26-30 °C), timp de cateva minute (10-12 min), in mai multe reprize. Acest procedeu se va repeta timp de cateva zile, provocand astfel evacuarea totala a continutului tubului digestiv. Broastele testoase care au fost supuse tratamentului de pregatire pentru hibernare si vor fi gazduite in continuare in locuinte, trebuie sa le introduem in cutii de lemn sau in mici acvarii amenajate special in acest sens. Pentru broastele testoase acvatice tinere, acvariul poate contine apa intr-un strat de circa 1 cm, ceea ce conduce la oscadere a duratei de hibernare, care obisnuit se va extinde pe intervalul noiembrie-martie.
19.06.200813.1KB

 
talie: medie tara de origine: franta 1887 culori: toate culorile inaltime: 55-68 cmTalie: medie Tara de origine: Franta 1887 Culori: toate culorile Inaltime: 55-68 cm Greutate: 20-31 kg Durata vietii: 10-13 ani Boli frecvente: displazie de sold Temperament: inteligent, activ
20.06.200811.7KB
testoase acvatice broasca testoasa de mare (caretta caretta)testoase acvatice
19.06.20086KB
lebedele sunt o grupă de acvatice mari, familiei anatidae. pot fi după gâtul curbat (auLebedele sunt o grupă de păsări acvatice mari, aparţinând familiei anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) şi după penajul alb (sau negru pentru unele specii). În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepţia notabilă a Cygnus atratus din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au coloraţie mixtă, alb şi negru. Spre exemplu, lebăda australiană cunoscută sub numele popular de lebăda neagră (Cygnus atratus) este complet neagră cu excepţia unor pene albe de pe aripile sale, respectiv în America de Sud, există o specie numită lebăda cu spatele negru (Cygnus melancoryphus) care are gâtul negru. Picioarele tuturor varietăţilor sunt de culoare gri închis, cu excepţia a două specii din America de Sud care sunt roz. Culorile ciocurilor variază între galben închis intens, chiar roşu, până la negru. Astfel patru specii subarctice au ciocuri negre cu diferite cantităţi de galben, în timp ce lebăda mută şi cea cu gât negru au ciocurile de culoare roşie având fiecare câte o excrescenţă la bază. Clasificare ştiinţifică Regn: Animalia Încrengătură: Chordata Clasă: Aves Ordin: Anseriformes Familie: Anatidae Subfamilie: Anserinae Gen: Cygnus
01.07.200819.8KB
bobtail sau old english sheepdog
28.06.20088.5KB

 
eu pun poze cu cutu si broasca mea poze cu animalul vostrueu pun poze cu cutu si broasca mea
20.06.200817.5KB
hibernarea in cadrul testoase sunt animale a caror interna, asa cum am mai afirmat, este variabilaHibernarea in cadrul natural Broastele testoase sunt animale a caror temperatura interna, asa cum am mai afirmat, este variabila si dependenta de temperatura mediului ambiant. Modificarea conditiilor de viata (reducerea usoara a temperaturii sau scaderea excesiva a acesteia), face ca activitatea testoaselor sa scada la minimum, intrand intr-un asa-numit "somn-hibernare". In asemenea conditii, broastele testoase se pun la adapost, ingropandu-se in pamant sau in apa (daca sunt acvatice). In aceasta perioada, nevoile de hrana si oxigen se reduc foarte mult, deoarece functiile vitale scad pana la un prag minim. In mod obisnuit, hibernarea si durata acesteia variaza in functie de o serie de factori, dintre care putem aminti: specia, zona geografica, temperaturile externe, conditiile de asigurare a hranei etc. Asa de exemplu, la broasca testoasa cu tample rosii, hibernarea poate dura 5-6 luni, daca temperatura este scazuta. Daca reproducerea a avut loc tarziu, embrionii pot sa hiberneze in interiorul oualor si isi vor continua dezvoltarea in sezonul urmator, cand vor beneficia de conditii corespunzatoare. La fel se petrec lucrurile si cu puii recent eclozionati, care, daca nu beneficiaza de temperaturi corespunzatoare, intra in hibernare pana in primavara viitoare. In cazul unor testiase care traiesc in conditii cu temeraturi ridicate si sunt depasite anumite praguri, acestea se retrag in adaposturi racoroase sapate in maluri sau in alte zone protectoare. Metabolismul este in aceste cazuri incetinit, dar in proportie mai redusa comparativ cu hibernarea. In plus, imediat ce temperatura devine optima, broasca testoasa isi reia activitatea.
19.06.20087KB
super !!!!!!! ii tare colectia toamna -iarna poze funnysuper !!!!!!! ii tare colectia toamna -iarna
22.06.200818.2KB
border collie-ul
20.06.20088.6KB

 
pai poate asa este da eu nu miam dat seama poze funnypai poate asa este da eu nu miam dat seama
22.06.200823.7KB
rough collie
20.06.200814.9KB
papagalul jako (papagalul gri african) uimeste prin frumusetea si sa. apreciat pentru sa de a invataPapagalul Jako (papagalul gri african) uimeste prin frumusetea si inteligenta sa. Apreciat pentru capacitatea sa de a invata si de a reproduce atat sunete, cat si cuvinte, Jako este considerata cea mai vorbareata pasare de colivie. Foarte prietenos, Jako se face usor placut de iubitorii de toate varstele. Numele de Jako i-a fost atribuit de catre marinarii portughezi. Achizitionarea Inainte de achizitionarea unei pasari exotice este indicat ca viitorul detinator sa se informeze cu privire la biologia, patologia, modul de viata si intretinere a speciei dorite. Inainte de cumparare, pasarea trebuie atent observata in ceea ce priveste aspectul exterior si comportamentul, renuntandu-se la achizitionare in cazul in care exteriorizeaza unele aspecte dubioase. Dupa achizitionare solicitati referiri detailate cu privire la sortimentele folosite in hrana, modul de pregatire al acesteia, fructe si verdeturi care pot fi sau nu administrate. Ca si in cazul altor animalute de companie, asigurati-va ca achizitionati un exemplar tanar intrucat acesta se va adapta cu un mai mare usurinta. Se vor prefera exemplarele vivace, „sperioase”, aceste atitudini fiind atribute ale varstei tinere. Obisnuirea cu nou proprietar si noul mediu de viata se va realiza treptat, prin acoperirea in primele zile, timp de cateva ore, a coliviei sau volierei cu un tifon. Acest lucru ii ofera pasarii siguranta si posibilitatea de cunoastere si adaptare in noul mediu de viata. Jako este foarte sociabil, necesitand o atentie deosebita din partea proprietarului. Daca nu puteti sa-i acordati suficient timp, idicat ar fi sa achizitionati de la inceput o pereche. Aspectul exterior si dimensiunile Exista doua varietati de Jako: papagalul gri african Timneh si paragalul gri african Congo. In afara acestora, mai sunt intalnite alte doua varietati, dar cu o frecventa mult scazuta: Cameroon-ul, de talie mai mare decat Congo (colorit argintiu) si Ghana, de talie mai mica decat Congo, similara papagalului gri african Timneh, dar cu gatul mai lung. Papagalul gri african de Congo are lungimea de 33-40 centimetri, deschiderea aripilor de 45-50 centimetri si cantareste 450-550 de grame. Femela este mai mica decat masculul, avand gatul mai subtire si mai lung. Papagalii gri africani au pene gri, cu exceptia celor din coada, care sunt rosii, iar în jurul ochilor prezinta un inel alb. Ciocul încovoiat, de culoare gri-închis. Jako atinge maturitatea corporala in jurul varstei de 4 ani. Adapostirea Jako necesita un spatiu de locuit destul de extins, desi el poate fi lasat pentru perioade mai lungi, liber, in afara coliviei. Ca si in cazul altor pasari de apartament, este importanta amplasarea coliviei. Colivia va trebui asezata intr-o parte a camerei ferita de curenti de aer, bine luminata. Colivia trebuie sa fie suficient de spatioasa pentru a-i permite pasarile sa-si poata deschida aripile. Aveti grija sa alegeti o colivie sau voliera care sa poata fi usor de curatat, din materiale care sa nu se deterioreze rapid. Recipientele pentru apa si hrana trebuie sa fie confectionate din materiale rezistente astfel incat sa nu existe posibilitatea sa le distruga pasarea si sa reziste la fierbere. Recipientele se vor curata zilnic, cu apa fiarta si cu o perie mai dura. Incercati sa evitati detergentii care pot fi toxici pentru pasare. Hranirea Sunt pasari cu alimentatie aproape exclusiv vegetala. In libertate, se hranesc cu seminte, fructe si alte vegetale. In captivitate, alimentatia se compune din seminte de cereale (grau, secara, porumb, alte boabe mici, etc.), fructe exotice si autohtone (mere, kiwi, mango, ananas), legume (conopida, morcovi), verdeata si ramuri tinere. Este strict interzisa administrarea cepei, ciocolatei, ciupercilor, avocado. Ratia zilnica trebuie sa constea in 2/3 sau ½ legume proaspete si numai 1/3 seminte vitaminizate. Speranta de viata este impresionanta putand ajunge pana la 60-65 de ani.
20.06.200810.4KB
talie: mica tara de origine: uk 1885 culori: negru, alb, cafeniu inaltime: 33-38 cmTalie: mica Tara de origine: UK 1885 Culori: negru, alb, cafeniu Inaltime: 33-38 cm Greutate: 18-27 kg Durata vietii: 10-12 ani Boli frecvente: tendinta spre obezitate, infectii la urechi, nasterea se face de obicei prin cezariana Temperament: independent, sociabil, gentil
20.06.200811.1KB

 
modul de injectare a brostelor testoase bolile si combaterea lormodul de injectare a brostelor testoase
20.06.200811.3KB
urs american
21.06.200815.3KB
Inapoi