Colectia de poze loveanimals.3xforum.ro
Total 198 poze.

InapoiInainte

 
setter irlandez
20.06.200811.2KB
ce a ametit pisicuta? poze funnyce a ametit pisicuta?
22.06.200820.9KB
inca o poza dogul germanInca o poza
19.06.20087.2KB
afectiuni pulmonare bolile si combaterea lorafectiuni pulmonare
20.06.200813.3KB

 
bacopa face parte din familia este raspandita in sudul si centrul americii de nord, unde populeazaBacopa amplexicaulis Face parte din familia Scrophulariaceae. Este raspandita in sudul si centrul Americii de Nord, unde populeaza mlastinile, zonele inundabile, aici crescand mai mult emers. Ca substrat se va folosi mai mult nisip si un adaos de argila. Daca temperatura este prea mare (optima este 18-20° C) planta degenereaza usor. Pe o tulpina carnoasa rigida, cresc frunze ovoidale, de culoare verde deschis. Frunzele sunt destul de groase, carnoase. Prefera o apa mai moale si usor acida. Creste foarte incet, avand nevoie de multa lumina. Poate rezista si la temperaturi in jur de 15° C, fiind sensibila doar la temperaturile ridicate. Daca este supus o perioada indelungata la unde de lumina rosie, planta va creste foarte mult in lungime dar va avea frunze rare.
02.07.200810.4KB
a cincea poza descrierea cincea poza
19.06.200813.6KB
bacopa este cunoscuta si sub numele de obolaria monniera bacopa apartine familiei originara dinBacopa caroliniana Este cunoscuta si sub numele de Obolaria caroliniana, Monniera amplexicaulis, Bacopa amplexicaulis. Apartine familiei Scrophulariaceae. Originara din America Centrala, este o planta care creste destul de greu. Frunzele sunt ovale si opuse, de o culoare verde deschis. Temperatura optima de crestere este de 18-26° C. Are nevoie de multa lumina, iar daca aceasta nu este asigurata, frunzele vor cadea (incepand de la baza) ramanand tulpina goala. Chiar daca este o planta care creste complet sub apa, poate inflori daca ii sunt indeplinite conditiile necesare. Florile sunt albastre si au 4-5 petale (inmultirea prin seminte este mult mai grea decat butasirea). In inaltime poate atinge 20-30 cm in functie de inaltimea acvariului, pH-ul optim este de 6-6,5. Efectul decorativ este mult accentuat daca se planteaza in grupuri de mai multe exemplare, cu tulpinile putin rarite. Se inmulteste foarte usor prin sectionarea tulpinii si plantarea varfului in substrat (butasire). (acelasi lucru este si recomandata in cazul caderii frunzelor - se poate sectiona tulpina de la baza ultimelor perechi de frunze si replantarea partii superioare a plantei). In unele cazuri, cand umiditatea aerului este foarte mare, poate creste si in exteriorul apei di acvariu. Duritatea pe care o tolereaza cuprinde un interval destul de larg, 4-20 dH.
02.07.200817.6KB
urs soare
21.06.200810.4KB

 
border collie-ul
20.06.200813.8KB
melursus ursinus
21.06.20089.5KB
talie: medie tara de origine: sua - 1972 culori: toate culorile sunt admise, dar nu trebuie saTalie: medie Tara de origine: SUA - 1972 Culori: Toate culorile sunt admise, dar nu trebuie sa fie albi in proportie mai mare de 80% Inaltime: 41-48 cm Greutate: 25-30 kg Durata vietii: 9-15 ani Boli frecvente: In general nu au probleme de sanatate. Uneori displazie, cataracte sau boli de inima Temperament: curajos, ascultator, activ Amstaff-ul este urmasul cainilor care luptau in arenele romane. Luptele de caini, preluate de la romani, s-au dovedit a fi o adevarata atractie si in acelasi timp distractie in Anglia secolului al XIX-lea. In ring preferati erau cei cu un curaj si cu o rezistenta la durere iesite din comun, de tipul Bulldog-ilor care aveau niste maxilare foarte puternice si late, caracteristici care ii ajutau sa mentina bine priza si sa respire fara probleme chiar daca aveau "gura plina". Rasa AMERICAN STAFFORDSHIRE TERRIER (Amstaff) isi are originea in Anglia, in momentul in care oamenii si-au dorit un caine pe cat de masiv, pe atat de agil, fapt urmat de incrucisarea bulldogilor cu terrierii de alta data, urmarindu-se obtinerea unor rezultate ireprosabile. Din aceasta combinare au rezultat mai multe rase: Half and Half, Bull Terrier si Staffordshire Terrier, majoritatea cainilor din aceste rase ajungand in Statele Unite ale Americii. Datorita faptului ca din mai multe incercari nu s-a reusit obtinerea rezultatului dorit, ideea obtinerii Amstaff-ului a fost abandonata. In anul 1898, American Kennel Club da cainilor rezultati in urma incrucisarii dintre cele trei rase enumerate mai sus denumirea de American Pitt Bull Terrier, desi nici pana in prezent nu putem vorbi despre un standard. Schimbarea mentalitatii crescatorilor americani si inclinarea lor catre concursurile de frumusete a dus la formarea unei noi rase de catre aceeasi organizatie care cu ceva timp in urma denumise aceasta rasa American Pitt Bull Terrier: rasa Staffordshired Terrier, ajungandu-se insa, la o concluzie finala abia in anul 1972, cand rasa a fost numita AMERICAN STAFFORDSHIRED TERRIER si s-a stabilit stardandul definitiv al rasei.
20.06.20084.9KB
modul de injectare a broastelor testoase bolile si combaterea lormodul de injectare a broastelor testoase
20.06.200812.7KB

 
tremarctos ornatos
21.06.20089.6KB
ce loc pentru iarna poze funnyce loc pentru iarna
22.06.200822KB
de ar stii pisica asta ca viata de om e si mai grea poze funnyde ar stii pisica asta ca viata de om e si mai grea
22.06.200821.3KB
aceasta rasa originara din tailanda este una din cele mai vechi rase cunoscute - primele scrieriAceasta rasa originara din Tailanda este una din cele mai vechi rase cunoscute - primele scrieri despre ea au aparut in jurul anului 1350, fiind considerata una din cele 17 rase de pisici care aduce noroc. Denumirea rasei a fost data de regele Thailandei Rama al V-lea. Conform legendelor populare, cu cat pisica are mai multe noduri pe coada, cu atat este mai norocoasa... standardele insa nu accepta aceste noduri decat daca ele nu sunt vizibile. In ciuda vechimii rasei abia in 1966 a fost acceptata in consursuri. Pisicile din aceasta rasa nu sunt doar niste pisici albastre - culoarea lor nu se mai intalneste la nici o alta rasa – argintiu cu reflexii albastre. De catre specialisti, culoarea a afost descrisa ca “ albastrul unui nor de ploaie” si “argintiu ca spuma marii”. Pisica cu cinci inimi Privind o pisica Korat din fata, capul pare a avea forma de inima, nasul de asemenea iar a treia o vedem privind capul de sus in jos. Cea de-a patra inima este formata de muschii pieptului iar cea de-a cincea, care nu este la vedere, este, bineinteles, organul intern denumit inima. Ochii sunt mari, “larg deschisi”, luminosi si intotdeauna atenti la ce se intampla in jur. Culoarea lor variaza in functie de varsta piscii - puii au ochii de culoare verde-galbui, la maturitate ajungand verde inchis. Urechile completeaza imaginea de pisca intotdeauna in alerta prin forma lor rotunjita la varf si ridicate in permanenta. Ce face o Korat atat de speciala? Toate pisicile prin natura lor sunt animale inteligente dar Korat-ul nu mai are nevoie sa demonstreze acest lucru; doar privind-o iti poti da seama ce doreste si ce este cel mai important, privind-o, ai senzatia ca stie ce gandesti tu. Sunt extrem de loiale stapanilor, daruindu-le multa afectiune si dragoste. Nu se adapteaza foarte usor la schimbari si, prin urmare, cine doreste o pisica Korat e bine sa se gandeasca de doua ori inaninte daca o poate tine pe tot parcursul vietii acesteia sau nu. Sunt foarte jucause si au nevoie de multa miscare, fiti atenti cand mergeti prin casa sau prin curte, vor fi in permanenta in preajma dumneavostra dorind sa se joace. Poate parea ciudat pentru o pisica sa alerge, exact ca un caine, dupa o jucarie pe care i-o aruncati, dar Korat-ul adora acest gen de jocuri si nu se va opri chiar daca este foarte obosita. Persoanele care doresc sa cresca o astfel de pisica trebuie sa aiba multa rabdare, sa fie meticuloase, sa iubeasca animalele, sa cunoasca tehnicile de ingrijire ale acestei pisici si sa ii acorde foarte multa atentie si timp.
20.06.200824KB

 
reglarea termica la broastele testoase, alaturi de pesti si toate celelalte reptile, sunt animale cuReglarea termica la broastele testoase Broastele testoase, alaturi de pesti si toate celelalte reptile, sunt animale cu temperatura corpului variabila (poikilotermice). Pentru asigurarea unei temperaturi corespunzatoare organismului, testoasele au nevoie de anumite conditii, in afara carora nu pot trai. In acest sens, cand este necesara o temperatura mai ridicata, se expun la baile de soare sau se deplaseaza dintr-un loc in altul in ritm alert. Cand se expun la soare, broastele testoase se urca pe stanci sau copaci inclinati, unde stau nemiscate o perioada lunga de timp, absorbind cantitatea de caldura necesara. In situatia in care crestem broaste testoase in acvarii sau in zone amenajate natural si destinate acestui scop, este bine sa le asiguram suporturi inclinate pentru insorirea necesara. De asemenea, prin insorire, pe langa caldura, mai beneficiaza si de razele ultraviolete, deosebit de necesare sterilizarii corpului, eliminarii unor paraziti acvatici si mai ales producerii compusilor indispensabili osificarii. Atunci cand temperatura corporala este prea mare, testoasele, pentru a-si regla temperatura (ideosebi cele terestre), cauta locuri umbroase, iar cele acvatice plonjeaza in apa. O alta posibilitate de reglare a temperaturii corporale este posibila prin cresterea voluntara a respiratiei si modificarea ritmului cardiac. Astfel, in conditiile in care temperatura este prea ridicata, ritmul cardiac se reduce, iar circulatia sangelui este mai lenta, spre deosebire de situatia in care temperatura trebuie sa creasca , cand ritmul cardiac creste, iar circulatia sangelui se face mult mai rapid. Aceasta autoreglare se poate efectua numai in conditiile in care broastele testoase beneficiaza de posibilitatea de adaptare, deoarece, daca le mentinem le mentinem la temperaturi constante o durata lunga de timp, exista riscul de a le provoca moartea. Necesitatea ca broastele testoase sa beneficieze de repaus la temperaturi scazute sau ridicate, joaca un rol determinant in protectia organismului, considerent pentru care, in conditiile cresterii in captivitate, este necesar sa le oferim atat locuri asa-zis calde, cat si zone reci, care sa asigure confortul de temperatura cerut de corpul acestora. In functie de temperatura mediului inconjurator, broastele testoase au o activitate mai mult sau mai putin intensa. Pentru fiecare specie de broasca testoasa exista parametri de confort pentru activitate si hibernare foarte precisi, de care trebuie sa tinem cont atunci cand ne-am propus sa ne ocupam de aceasta indeletnicire. Orientativ, sa prezentam in continuare, temperaturile optime si critice la cateva specii de broaste testoase. Specia Temperatura (°C) optima critica Testoasa cu tample rosii (CHRYSEMYS SCRIPTA ELEGANS) 24-28 38-41 Testoasa de apa europeana (EMYS ORBICULARIS) 24-26 40-42 Testoasa de uscat (TESTUDO HERMANNI) 25-30 39-42 Broaca cu capac (TESTUDO GREACA IBERA) 25-30 38-40
19.06.200813.7KB
inca una broasca testoasa de mare (caretta caretta)inca una
19.06.20087.1KB
tucani
01.07.200821.8KB
bergamasco
28.06.200843.6KB

 
poodle
20.06.200814.4KB
si inca una poze cu animalul vostrusi inca una
21.06.200830.3KB
pasarile soareci foarmeaza un grup izolat, printr-un singur gen si sase specii, dintre care: coliusPasarile soareci foarmeaza un grup izolat, reprezentat printr-un singur gen si sase specii, dintre care: Colius colius – pasarea soarece cu spatele alb, Colius Striatus – pasarea soarece dungata, Colius indicus – pasarea soarece cu fata rosie. Toate fac parte din ordinul Coliiformes. Traiesc in silvostepa Africii, iar ca aspect sunt asemanatoare graurilor, avand, in schimb, coada extrem de lunga si etajata. Au aripile scurte si rotunjite; ciocul, de asemenea, scurt, este putin curbat si are forma unui con. Penajul este de un cenusiu sters, cu tente de roscat pe alocuri. Penele de pe corp sunt fine si zdrentuite, iar cele codale rigide. Pe cap, atat femelele, cat si masculii, au un mot in forma de coif, format din pene alungite. Dimensiunea, felul de trai si culoarea penajului acestor pasari amintesc de micile rozatoare, de la care au imprumutat numele. Se hranesc exclusiv cu vegetale, in special cu fructe carnoase si muguri. Zborul lor, desi rapid nu este de durata, in schimb se pot catara cu o iuteala remarcabila in copaci, asemenea soarecilor. Au obiceiul straniu de a dormi stranse una langa alta, ca intr-un manunchi, cu capetele indreptate in sus si cu cozile lungi in jos. Tot ca o curiozitate se relateza despre ele ca au capacitatea de a deveni imobile, ca si lastunii, micropodii si colibrii. Femela depune doua pana la cinci oua, albe, mate, avand culoarea de frisca, in cuiburi in forma de cartonase,confectionate din ierburi si ramurele, asezate, de obicei, la bifurcari de ramuri.
19.06.20089.8KB
ideala de hibernare este cuprinsa intre 2 si 8 °c, dar numai atunci cand ea se pastreaza constanta,Temperatura ideala de hibernare este cuprinsa intre 2 si 8 °C, dar numai atunci cand ea se pastreaza constanta, lucrul destul de greu de realizat. In cazul unor variatii mari de temperatura, broastele testoase se trezesc din hibernare prematur si risca sa-si epuizeze rezervele, ceea ce conduce, nu de putine ori, la moartea lor. Nici scaderea temperaturii sub 0 °C nu este o solutie, animalele avand acelasi sfarsit tragic, moartea prin inghet. Daca von asigura conditii corespunzatoare sub raportul temperaturii si a mentinerii ei constante, putem usor sa ne pierdem prietenul nostru drag. In vederea hibernarii, broastele testoase nu se vor adaposti in beciuri sau in poduri, deoarece ele nu sunt aerisite in mod corespunzator sau nu au temperaturi constante, existand astfel riscul trezirii din hibernare, care repetandu-se, poate deveni fatal. O varianta experimentala cu succes in prezent in unele tari, se bazeaza pe hibernarea testoaselor in compartimente frigorifice adaptate special acestei activitati. Compartimentele sunt reglate la o temperatura constanta, cuprinsa intre 1-4 °C, prevazute cu aeratoare, care insufla aer fortat in interior. De asemenea, daca este vorba de broaste testoase acvatice, aceste compartimente vor beneficia si de o cutie cu apa care va asigura umiditatea necesara locuitoarelor.
19.06.200813.5KB

 
poza bulldog americanpoza
20.06.200814.4KB
papagal
21.06.200820.1KB
a sasea poza descrierea sasea poza
19.06.200810.9KB
bolbitis heudelotti face parte din familia fiind o feriga de rau. este o planta raspandita in zonaBolbitis heudelotti Face parte din familia Polypodiaceae, fiind o feriga de rau. Este o planta raspandita in zona tropicala din Africa. Specia a fost denumita initial, de Fee, Gymnopteris heudelotti, dar in 1934 Alston a trecut-o ca facand parte din specia Bolbitis. Are un rizom lung, aproape lemnos, pe care cresc frunze de-o parte si de alta. Lungimea rizomului este de 30 cm, avand numeroase radacini. Totusi planta se va "ancora" pe un suport tare ca: radacina ornamentala sau o piatra. Rizomul se poate taia in mai multe parti, rezultand mai multe plante. Are nevoie de o temperatura de 25° C, de o apa curata si limpede, precum si de o lumina puternica. Cand introducem planta in acvariu, aceasta are nevoie de o perioada destul de lunga de acomodare, apoi creste foarte repede, crescandu-i o noua frunza la fiecare 4-5 zile. Prefera o apa cu duritate medie sau chiar dura (4-13 dH). Are nevoie de un pH usor acid, 5-7.5. Injectarea de CO2 poate duce la marirea ritmului de crestere. De asemenea sunt constatari de crestere mai rapida in cazurile in care se afla in "bataia" curentului de la pompa.
02.07.200812.9KB

 
peste 30 kg la inaltimea de 60 cmfemela: 25 kg la inaltimea de 56 parului: galben, vargat – brazdat GreutateMascul: peste 30 kg la inaltimea de 60 cmFemela: aproximativ 25 kg la inaltimea de 56 cm Culoarea parului: Galben, vargat – brazdat de benzi inchise pe fond galben sau brun; galben; diferite nuante de roscat inchis pana la galben; masca neagra limitata la regiunea nasului; marcaje albe, limitate.
20.06.20086.3KB
face parte din familia apiaceae si este raspandita in america de nord si centrala, precum si inHydrocotyle verticillata Face parte din familia Apiaceae si este raspandita in America de Nord si Centrala, precum si in vestul Indiei. Este tot o planta de mlastina. Are atat forme emerse cat si submerse. Are o tulpina taratoare pe care cresc, pe tije subtiri si nu prea lungi, frunze rotunde. Pozitia frunzelor este perpendiculara pe tulpina. Frunzele sunt de un verde deschis. Diametrul frunzelor poate atinge pana la 4 cm (in acvarii maximum 2,5 cm), iar inaltimea tijelor cu frunze poate atinge 8-15 cm. Daca coloana de apa are o inaltime mica, atunci frunzele ajung la suprafata, ramanand plutitoare sau cresc afara. Au nevoie de foarte multa lumina si de o temperatura de 15-25° C, fara pretentii deosebite fata de calitatea apei.
02.07.20085.8KB
albina
21.06.200820.2KB
guppy este unul dintre cei mai comuni si frumosi pesti de acvariu. specia este vivipara, adicaGuppy este unul dintre cei mai comuni si frumosi pesti de acvariu. Specia este vivipara, adica femelele nu depun icre, ci nasc pui vii. Pesti vioi, mereu in cautarea hranei, Guppy vor face deliciul privitorilor. Ei prefera acvariile cu multe plante, bine luminate, care ofera adapost puilor si refugiu femelelor mereu asaltate de pretendenti. Trebuie sa existe si zone libere, in care pestii sa poata inota in voie. De evitat obiectele de decor cu deschideri adanci si inguste cum ar fi cochiliile de melci marini in care Guppy pot ramane blocati. Corpul lor este alungit, zvelt si usor comprimat lateral, de 2.5 cm la mascul si 5 cm la femela. Botul este ascutit cu gura mica si dispusa deasupra, adaptata hranirii la suprafata acvariului. Inotatoarele, in forma lor originala, erau scurte. Prin selectie si incrucisari repetate, de-a lungul mai multor decenii s-au obtinut numeroase varietati cu caracteristici aparte la masculi, legate de colorit si de forma inotatoarelor caudala si dorsala. Femela este de culoare cenusie cu mici puncte negre. Guppy se dezvolta bine in ape curate, la temperaturi cuprinse intre 20 si 23 grade Celsius, si nu sunt pretentiosi la mancare. Ei accepta o gama larga de hrana, de la puricii de balta uscati pana la viermii tubifex sau uscati. Li se pot da si purici de balta vii pe care ii urmaresc prin tot acvariul. Cea mai buna dieta pentru Guppy o reprezinta fulgii procurati din comert, supliniti de hrana vie, din timp in timp. Puilor li se pot da fulgi speciali sau maruntiti ori larve de Artemia Salina. O femela naste lunar 10-30 pui, care au o crestere rapida. Ea este pe cale sa nasca daca s-a inegrit in regiunea inotatoarelor ventrale si daca abdomenul i-a crescut in mod vizibil. In general, adultii isi mananca puii, de aceea este preferat ca, inaintea nasterii, femela sa fie mutata intr-un acvariu separat. Dupa nastere, ea va fi mutata din acvariul in care se afla puii, dupa 1-2 zile puii vor fi capabili sa se hraneasca si sa se fereasca singuri de pestii mai mari. In acvarii, Guppy pot fi crescuti alaturi de specii inrudite cum ar fi Molli, Xifo si in general orice specie de talie redusa. Pestii mai mari pot manca puii de Guppy sau chiar sa-i raneasca pe adulti, de aceea nu este bine sa fie introdusi laolalta. Nu se recomanda oferirea unei cantitati exaggerate de hrana pestilor Guppy deoarece, mai ales in cazul hranei vii, acestia manaca prea mult si pot muri.
20.06.20085.1KB

 
barclaya longifolia face parte din familia genul barclaya, biotopul natural fiind birmania,Barclaya longifolia Face parte din familia Nymphaeaceae, genul Barclaya, biotopul natural fiind Birmania, Tailanda si Vietnam, unde traieste in ape putin adanci si limpezi, umbrite de maluri. Frunzele sunt lungi, cu un petiol destul de scurt, mai late la baza si care se ingusteaza spre varf, cu partea superioara de un verde maroniu, pe partea inferioara roscate. Frunzele sunt delicate, avand partea superioara lucioasa (ca data cu ceara). Nervurile frunzei sunt evidente, mai deschise la culoare decat restul frunzei. Inmultirea se face prin butasi sau seminte. Au nevoie de bazine mari pentru ca pot atinge 30 cm lungime. Pe cat posibil in acvariu nu vom tine melci. Au nevoie de un substrat hranitor din care nu va lipsi argila. Se vor planta in zone umbroase ale acvariului, sau vom crea aceste zone prin plante plutitoare. Temperatura optima este de 20-28° C, dar in nici un caz sub 20° C. Apa nu trebuie sa fie prea dura
02.07.20089.8KB
tara in care este mascul 80 - 90 cm; femela 72 - 90 mascul 50 - 60 kg; femela 45 - 60 parului:Tara in care este inregistrat: Germania Inaltime: mascul 80 - 90 cm; femela 72 - 90 cm Greutate: mascul 50 - 60 kg; femela 45 - 60 kg Culoarea parului: vargat; galben auriu; galben deschis pana la galben inchis; albastru ca otelul; negru lucios; arlechin-tigrat Caracteristici: Intrunind, in aspectul sau nobil, mandria, forta si eleganta, acest caine este un Apollo printre rasele canine. Este un caine de talie mare, cu corpul proportionat, inscris intr-un patrat, musculos, robust, cu spatele drept, scurt si puternic, toracele ridicat in sus, sustinut de picioare drepte, puternice, Dogul german este un caine care captiveaza, in mod special, prin capul sau extrem de expresiv: alungit, uscativ, bine daltuit, mai ales rotund in jurul ochilor, cu stopul puternic marcat, cu botul lung, terminat vertical in fata; ochii de marime mijlocie, rotunzi, de culoare cat mai intunecata, sunt expresivi, vioi; urechile ascutite, asezate sus, nu prea departate ( pana in anul 2002 erau purtate perfect vertical ; trebuiau taiate la varsta frageda a cainelui, proportional cu capul; acum cuparea lor s-a interzis); gatul este lung, uscativ, cu insertie inalta, musculos, cu tendoane viguroase, fara riduri sau pliuri, subtiindu-se treptat dinspre piept spre cap, cu regiunea cervicala frumos arcuita; coada de marime mijlocie nu coboara mai jos de articulatia jaretului; purtata atarnand in repaus, se curbeaza cand animalul este in stare de agitatie. Toata aceasta nobila infatisare creaza un ansamblu de forta enorma, mindrie si eleganta, lasand asupra spectatorului impresia unei frumoase statui alcatuite cu noblete. Origine: Aceasta minunata statuie vie, cu osatura puternica si muschi prelungi - Dogul german - este urmas al cainelui Alan din Evul Mediu care, la randul sau, descinde din Dogul de Tibet. Reprezentat in picturi vechi, acest stramos a fost cainele de lupta al poporului scit Alan, popor nomad, originar din Persia, care a navalit in secolul al V-lea, impreuna cu hunii, in Galia, in Spania si in Imperiul roman. Silueta Dogului German aminteste pe cea a anticului Tiger Dog, reprezentat in basoreliefurile ramase de la asirieni, egipteni si romani. Caine puternic, era folosit in arene in luptele cu ursii, taurii si chiar cu leii de Nubia. Mai tarziu, in urma mai multor incrucisari intre Dogul de Ulm, Dogul de Wurtemberg si Mastifful german, s-a ajuns la minunatul exemplar de astazi. Asupra evolutiei lui sunt mai multe pareri, printre care aceea a savantului Brehm, care afirma ca Dogul German este un amestec de ogar si Dog Englez. Chinologia moderna il considera un adevarat Molloss. Denumirea de Dog Danez, sau Marele Danez, sub care este adesea cunoscut, este improprie. Denumirea oficiala si exclusiva este: Dog German- opera a chinologilor germani, consemnata ca atare cu ocazia unei expozitii la Berlin, in 1880. Temperament: Este vigilent, un adversar periculos, ataca repede si tacut. Se dreseaza repede si bine dar in nici un caz nu trebuie folosita violenta sau constrangerea. Este prietenos, duios si credincios fata de familie, in special fata de copii, insa banuitor si nelncrezator fata de straini. Isi intelege stapanul, care poate obtine tot de la el. Este cainele unui singur stapan. Instrainat la varsta adulta, nu va mai fi niciodata acelasi. Poate sa ramana bland, tandru, politicos dar ii va lipsi ceva din cel care a fost. Atasamentul si bunatatea acestui caine transforma forta lui enorma in blandete si rabdare fata de copiii casei, pe care ii iubeste, ii apara si ii insoteste in jocurile lor. NU trebuie antrenat pentru paza şi atac! NU trebuie sa va luaţi un asemnea caine decat daca aveţi şi timpul şi condiţiile materiale şi capacitatea psihica şi cunoştinţele necesare pentru a-l creşte, întreţine şi educa în mod corect! Utilizare: In lunga sa existenta, Dogul German a fost, succesiv, caine de lupta, de vanatoare, de paza si aparare. Astazi este folosit ca un excelent paznic al casei, al fermei, al gospodariilor; un aparator perfect; un excelent caine insotitor. Boli specifice pentru Dogul German: torsiunea de stomac displazia de sold maladia cotului artritele premature şi afecţiunile renale
19.06.20089.8KB
este o specie de talie mijlocie, ca adult avand o lungime de 20-25 cm. si o greutate de 1.5-2 kg. deEste o specie de talie mijlocie, ca adult avand o lungime de 20-25 cm. si o greutate de 1.5-2 Kg. De multe ori este apreciata ca o specie pitica avandu-se in vedere ca la nastere masoara doar 3-4 cm si greutate de 10g., iar la faza de tineret pastreaza dimensiuni relativ reduse. Originara din America de Nord, mai precis din regiunile subtropicale, este in prezent tot mai raspandita in lume. La tineret, coloratia exteriorului este foarte intensa, cu parte dorsala verde, brazdata de linii galbene, verzi si negre, care se extind si la nivelul gatului, capului si membrelor. De fiecare parte a corpului, in zona posterioara a ochiului se gaseste o pata de culoare rosie, de unde de altfel ii vine si denumirea de testoasa cu tample rosii. Uneori se poate observa pe suprafata capului o dunga sibtire, de culoare rosie, mai mult sau mai putin intensa (plansa 1-2). Pe masura inaintarii in varsta, testoasa cu tample rosii se inchide la culoare, ajungand la maturitate pana la o nuanta de verde brun, cu reflexe violete, ceva mai pronuntate la masculi. Liniile galbene sunt mai putin evidente si conturate, iar zonele post oculare au o coloratie rosie mai putin sensibila. Cu inaintarea in varsta se mai poate observa si o crestere relativ exagerata a ghearelor, care exista un indiciu in aprecierea varstei. In mediul natural, sunt raspandite indeosebi in zonele brazdate de cursuri de apa cu deplasare lenta, mai putin adanci sau in terenuri inundate o mare parte a anului, zone malastinoase, bazine acvatice naturale sau artificiale, balti si lacuri care beneficiaza de o bogata vegetatie micro si macrofita. In perioada activa, se remarca printr-o predilecta tendinta de insorire si odihna, pe care o petrece in varful unor pietre, pe vegetatie lemnoasa rasturnata, taluzuri, bancuri de nisip sau alte zone mai ridicate. Carnivora prin excelenta in primele stadii de viata, se hraneste cu fauna acvatica sau terestra, apoi devine la varsta de adult omnivora, hranindu-se atat cu componente vegetale, cat si animale. Broastele testoase cu tample rosii sunt tot mai cauate de amatori, exportandu-se din America peste 5 milioane de capete anual, indeosebi in Europa si Extremul Orient. Ba mai mult, in unele tari au inceput sa se aclimatizeze chiar in mediul natural de adoptiune. Cresterea acestei specii nu se poate face fara a se avea in vedere indrumarile si sugestiile pe care vi le oferim in acest site, la care se adauga cerintele broastei testoase la un moment dat, in functie de conditiile asigurate.
19.06.200812.5KB
carabus
21.06.200816.2KB

 
wendtii face parte din familia araceae, subfamilia este originara din tailanda, fiind specie careCryptocoryne wendtii Face parte din familia Araceae, subfamilia Cryptocoryne. Este originara din Tailanda, fiind specie care traieste si submers dar si emers, cu forme complet diferite si foarte usor adaptabile. Ajunge pana la 30 cm. Sistemul radicular este puternic si ramificat. Pe el cresc 5-10 frunze care in functie de mediu sunt foarte diferite ca forma, marime si culoare. In general plantele crescute submers sunt mai mici, iar frunzele ajung la maximum 10-15 cm. In functie de iluminare, frunzele sunt verzi sau maro-roscate. Frunzele sunt ovale si usor alungite. Varfurile frunzelor sunt usor ascutite. Marginea frunzelor este usor dar vizibil ondulata. La plantele crescute emers, culoarea frunzelor este verde viu. Frunzele plantelor submerse mai au si benzi maronii cu pete mici. Se poate ca frunza sa aiba si o culoare rozalie sau maro-oliv. Infloreste si sub apa, dar florile nu se deschid. Crescuta emers infloreste foarte des si rapid. Inflorescenta este scurta avand doar 5-8 cm. Sunt cazuri cand chiar crescuta emers, floarea nu se deschide. Acest lucru se produce cand temperatura este sub 22° C, sau cand plantele sunt slab dezvoltate sau umiditatea este redusa. Prefera o apa acida si acvarii umbroase. Temperatura optima este cuprinsa intre 24-30° C. In stare emersa rezista si la temperaturi scazute, intr-un teren umed suportand temperaturi si de 12-14° C fara a-si pierde frunzele. In starea submersa suporta greu temperaturi scazute, in cele mai multe cazuri contactand boala Cryptocorynelor. Pentru a creste bine, are nevoie de o buna iluminare in timpul iernii (ziua trebuie prelungita pana la 12 ore cu o lumina artificiala). Daca nu procedam astfel, planta isi va pierde frunzele in timpul iernii. Doctor Karel Rataj apreciaza ca de la forma de baza verde, in functie de conditiile exterioare de mediu, apar mai multe varietati. El presupune ca exista 5 astfel de varietati, cea mai cunoscuta fiind varietatea mare rosie, cunoscuta sub numele de Cryptocoryne wendtii "rubra". Ajunge la aceleasi dimensiuni ca si planta de baza numai inflorescenta sa este mai inalta si difera din punc de vedere coloristic. Frunzele, atat emerse cat si submerse, au culoare purpurie. O alta varietate este Cryptocoryne wendtii "rubella", cu frunze de culoare maro-rosiatice sau de culoarea bronzului, ajungand abia la jumatate din dimensiunile plantei de baza. Karel Rataj nu indeparteaza ipoteza ca aceste 5 varietati sa fie Cryptocoryne de sine statatoare, dar nestudiate riguros de botanisti.
02.07.200812.8KB
poze funnyuitativa!!!!!!!!!!!!!1
22.06.200822.4KB
vara vara si iar vara te la un momendat de vara poze funnyvara vara si iar vara te plictisesti la un momendat de vara
22.06.200818.4KB
talie: medie tara de origine: germania - 1908 culori: inaltime: 55-66 cm greutate: 34-43Talie: medie Tara de origine: Germania - 1908 Culori: Inaltime: 55-66 cm Greutate: 34-43 kg Durata vietii: 12-14 ani Boli frecvente: predispus la displazie, probleme cu inima Temperament: inteligent, responsabil Cainele ciobanesc german mai este cunoscut si sub denumirea de alsacian. Este un caine bine proportionat si foarte puternic. Blana sa are de obicei culorile negru - cafeniu, brun deschis sau complet negru, dar poate fi si run – roscata sau alba. Albul nu este o culoare acceptata pentru un Ciobanesc German, insa, acum acesti caini sunt recunoscuti ca o noua rasa - Ciobanesc American Alb. Corpul este robust, bine legat, usor alungit, avand o structura osoasa solida. Capul trebuie sa fie proportional cu corpul, si fruntea putin convexa. Are o muscatura foarte puternica, urechi mari la baza, acutite, verticale si indrepte in afara (urechile cateilor mai mici de 6 luni pot fi usor lasate). Ochii sunt migdalati, niciodata exoftalmici, inchisi la culoare, cu expresie vie, inteligenta. Coafa stufoasa ajunge aproape la partea de mijloc a picioarelor dinapoi, si atirna atunci cind cainele se odihneste. Picioarele din fata si umerii sunt musculosi. Are laba piciorului rotunda, cu piele rezistenta. Exista 3 varietati de Ciobanesc German: cu par aspru, cu par lung si aspru, cu par lung. Frecvent utilizat drept caine utilitar, ciobanescul german este neinfricat, harnic si atent. El este indraznet, vesel, obedient si dornic sa invete, cunoscut pentru extraordinara loialitate si curaj. Este calm, increzator, fara a fi ostil. Acesti caini au mare capacitate de a invata. Cainelui Ciobanesc germani ii place sa fie alaturi de stapini, dar este circumspect cu strainii. Acestei rase ii sunt necesari cei apropiati lor, si nu trebuie sa fie lasati izolati pentru perioade lungi de timp. Latra doar atunci cand este necesar. Au un foarte dezvolatat instinct de protectie, si de aceea trebuie acordata o atentie speciala dezvoltarii capacitatii lor de socializare, pentru a preveni exagerarile in actiunile de protectie. Agresiunile si atacurile asupra oamenilor sunt cel mai des asociate deficientelor de alimentatie, manipulare sau dresaj. Un caine bine hranit, bine intretinut si corect dresat este neagresiv fata de alte animale de companie si deoasebit de atent cu copiii din familie. Ei trebuie dresati de la virste fragede pentru a fi invatati sa asculte de stapin. Este important sa fie cumparati de la un crescator cu reputatie buna. Unii caini ciobanesti sunt timizi, imprevizibili, si pot fi inclinati sa muste atunci cind sunt speriati. Este necesara o cercetare atenta a predecesorilor cainelui. Pentru a fi un animal de companie de succes, acesti caini trebuie dresati si socializati de timpuriu, cu fermitate si dragoste. Dresajul coergitiv si lipsit de calm nu reuseste la acesti caini. Pentru a fi cu adevarat fericit, un ciobanesc german trebuie sa aiba o sarcina de urmat. Aceasta rasa este atit de inteligenta si invata atit de usor incat a fost folosita cu succes ca paznic pentru oi, caine politist, caine de paza, ajutor pentru nevazatori, in activitati de reperare si salvare, si in activitati militare. Cinele Ciobanesc german exceleaza si in numeroase alte activitati canine, incluzind cautarea urmelor, obedienta, agilitatea, jocuri cu mingea sau inelul. Cu nasul sau fin poate detecta mirosul drogurilor sau al intrusilor, poate alerta asupra prezentei minelor sau a scurgerilor de gaz, chiar in cazul conductelor aflate la peste 5 metri adincime. Ciobanescul german este si un foarte iubit caine de companie. Probleme de sanatate: lipsa de control a reproducerii a condus la boli ereditare cum ar fi displezia de sold si articulatie (trebuie verificata certificarea ambilor parinti din acest punct de vedere), boli sanguine, probleme de digestie, epilepsie, egzeme cronice, cheratite (inflamatii ale corneei), alergie la purici. Conditii de viata: ciobanescul german suporta bine viata in apartament, daca i se acorda suficient timp pentru plimbare. Obligati sa traiasca in casa, pot deveni relativ inactivi, de aceea se recomanda cel putin o curte spatioasa. Antrenament: ciobanescul german iubeste sa aiba o activitate solicitanta, preferabil combinata cu antrenament, deoarece sunt caini inteligenti carora le plac provocarile. Intretinere: aceasta rasa pierde par tot timpul, recomandindu-se periajul zilnic. Nu trebuie sa li se faca baie decit a data sau de doua ori pe an, pentru a evita indepartarea grasimii pielii. Origine: Folosind caini cu par aspru, cu par lung si aspru, cu par lung din Wurtemberg, Thurginia si Bavaria, crescatori precum von Stephanitz si alti crescatori devotati au produs ascultatorul si frumosul Ciobanesc German. In aprilie 1899 capitanul. Max von Stephanitz a inregistrat cainele numit Horan ca fiind primul Deutsche Schäferhunde, ceea ce inseamna ciobanesc german. Pina in 1915, au fost expuse si varietatile cu par lung si cele cu par sirmos. Astazi, in majoritatea tarilor doar cei cu par scurt sunt recunoscuti la expozitiile canine.
20.06.20087.8KB
InapoiInainte