Brosaca trestoasa cu capac sau broasca cu capac, este raspandita in nord-vestul Africii, Bazinul Mediteranean, Asia Mica si Peninsula Balcanica. La noi in tara se intalneste indeosebi in Dobrogea. De talie mijlocie, la varsta de adult poate ajunge la 20-30 cm. Capul, gatul si membrele se pot retrage in totalitate sub carapace. La toate animalele mai in varsta, carapacea este mai bombata iar in partea posterioara este mai latita, spre deosebire de tineret, la care carapacea este mai putin convexa si cu contur aproape circular. Culoarea carapacei este galbena sau galben-verzui, iar marginile si chiar unele zone pot fi de culoare brun inchis. Plastronul este ornat cu pete intinse de culoare maronie, pe un fond de culoare galben-versui deschis. Coadaeste scurta si fara varf cornos. Pe ambele parti ale cozii se gaseste cate un tubercul cornos
Masculul are cloaca anala mai proeminenta, iar plastronul mult mai concav comparativ cu al femelei.
Broastele testoase cu capac coabiteaza in locuri uscate, insorite, pe dealuri cu inaltimi reduse si vegetatia bogata, dar se intalnesc frecvent si in paduri. Este un animal foarte agil, care in timpul zilei se deplaseaza permanent dupa hrana, iar noaptea si in timpul zilei cu temperaturi ridicate, se adaposteste in tufe, intre pietre, in mici pesteri sapate in stancile calcaroase etc.
Hrana este in exclusivitate vegetala, consumand frunze, fructe, flori si cu totul accidental, rame si melci. In conditii vitrege de trai poate deveni chiar coprofaga sau consumatoare de pamant cu un continut ridicat de substante organice.
Avand o carapace foarte solida, are in general putini dusmani si acestia mai ales in perioada de tineret, cand carapacea este mai moale, aceasta intarindu-se odata cu varsta. In iunie, femela depune 2-5 oua, cu coaja tare, ce vor ecloza in august sau septembrie. Uneori, puii intra direct in hibernare pana primavara viitoare.
19.06.2008
5.7KB
e dragutza siteul ;)
21.06.2008
21.5KB
burta broscutei
19.06.2008
7.5KB
Echinodorus cordifolius
Vechiul nume al plantei era Echinodorus radicans. Biotopul natural in care o gasim este in Mexic si sudul SUA. Este o planta foarte decorativa si greu ne imaginam un acvariu fara o specie de Echinodorus. Frunzele sunt late, ovoidale, de un verde puternic, crud. Pe partea inferioara se disting 5 nervuri, din care cea din mijloc este cea mai puternica. Suprafata frunzei este aspra. Inmultirea se face tot prin tija florala ca la specia precedenta. Dintr-o planta mama puternica se pot obtine in jur de 20-30 noi plante. Din timp in timp este necesara o indepartare a frunzelor vechi care au palit si au un aspect ruginiu. O planta puternica are in permanenta intre 10-15 frunze mari, verzi. Pentru ca planta sa nu creasca prea mare si repede se recomanda ca substratul sa fie sarac in saruri minerale si nu prea gros. Este o planta recomandata pentru Cichlidele mari. Temperatura optima este de 20-26° C, iar apa trebuie sa aiba o duritate de 8-10°dGH.
02.07.2008
8.4KB
20.06.2008
18.4KB
si vine si domnisoara de onoare
22.06.2008
27.9KB
Rasa Exotic shorthair este o rasa creata de om prin incrucisari numeroase efectuate de crescatori intre pisici din rasa Persana si alte rase cu par scurt. Supranumita ,,Persana in pijamale'' sau ,,Persana omului lenes'', Exotic shorthair pastreza temperamentul afectuos si calm al acestora, insa necesita mult mai putine ingrijiri.
Infatisare
Aceasta rasa pastreaza toate caracteristicile standardului Persanelor, mai putin lungimea parului. In ceea ce priveste culoarea, se poate intalni exotic shorthair in orice varietate de culoare existenta la persane. Blana exoticelor este scurta, densa, cu o aparenta de plus. Datorita pufului de la baza, parul sta infoiat in permanenta. Firul de par depaseste lungimea acestuia la alte rase cu par scurt. Nasul turtit si ochii mari mosteniti de la persane, impreuna cu blana de plus ii dau unui pisoi Exotic Shorthair aspectul unui ursulet de plus.
Comportament
Pisicile Exotic shorthair au mostenit de la Persane comportamentul calm al acestora, dar prezenta printre stramosii lor a altor rase precum Albastru de Rusia, ii dau unei pisici Exotic shorthair o mai multa vioiciune. Aceste pisici sunt cunoscute, de asemenea, ca fiind foarte tacute.
Ingrijire
Pe langa aspectul si comportamentul mostenit, pisicile Exotic shorthair au si problemele Persanelor si anume sensibilitatea ochilor si nasului ceea ce implica o ingrijire foarte atenta din partea stapanului. Ingrijirea ochilor presupune stergerea acestora cel putin o data pe zi cu o solutie speciala. In ceea ce priveste blana, aceasta poate fi pieptanata de doua ori pe saptamana cu conditia folosirii unei perii cu dinti de metal.
O alta problema ,,mostenita'' de la Persane este PKD, o boala a rinichilor ce poate conduce in anumite situatii chiar la o moarte prematura.
20.06.2008
10.6KB
Istoria rasei
Calul Pur Sīnge Englez este originar din Anglia unde a fost crescut pentru curse şi exportat īn īntreaga lume.Un registru genealogic al rasei a fost publicat īn 1808.
Īnălţime
142 - 172 cm
Culoare
Orice culoare uniformă.
Caracteristicile rasei
Cap mic cu aspect fin, gīt lung acoperit de o coamă mătăsoasă. Şale scurte, crupă cu musculatură lungă şi puternică. Piele subţire, fină şi elastică. Picioare scurte şi fine, cu copite mici.
Temperament
Ager şi īndrăzneţ.
Utilizare
La competiţii şi călărie.
22.06.2008
9.8KB
Cryptocoryne balansae
Toate speciile de Cryptocoryne fac parte din familia Araceae. Este o planta raspandita in Tailanda si nordul Vietnamului. Frunzele sunt foarte lungi, ajungand pana la 30 cm, relativ inguste 15-20 mm, puternic ondulate pe margini. Au o culoare verde deschis, intensa. Cresc relativ repede, inmultindu-se prin stoloni. Pentru toate Cryptocorynele substratul va fi format din nisip cu o granulatie mai mare, argila si putina turba. Grosimea substratului va fi de 8-15 cm. Se va evita schimbarea intensitatii luminii. Sunt plante care iubesc lumina, dar filtrata de plante plutitoare. Plantele tinere se vor desprinde de pe planta mama si se vor replanta doar atunci cand au radacini puternice. Apa va fi moale si usor acida (pH 6.5-7.5, 4-12 dH), cu o temperatura de 24-27° C. In cazul in care toate frunzele mor, rizomul nu se va scoate din substrat pentru ca dupa o perioada de timp va creste o noua planta.
02.07.2008
8.9KB
Echinodorus osiris
In comert se poate intalni si sub numele de Echinodorus Rubra. Este originara di estul Braziliei. Este o planta mare, pentru acvarii mari si va fi plantata in zona de mijloc si de spate a acvariului. Frunzele sunt verzi, la o lumina potrivita devin roscat-maronii. Se inmultesc prin tije florale, dar numarul de pui este mai mic, chiar de la o planta puternica. La aceasta planta inmultirea se face si prin rizomi. In orice caz, puii nu se vor desprinde prea repede de pe tija florala. Planta are nevoie de foarte multa lumina, lucru necesar si pentru a o tine submersa. Ca mai toate speciile de Echinodorus, daca nu are lumina suficienta atunci se lungeste ajungand pana la suprafata apei. Temperatura apei va fi intre 15-30° C, iar duritatea va fi medie.
02.07.2008
7.2KB
si cainele meu este teckel si va pun o poza cu el
20.06.2008
16.4KB
Ceratopteris cornuta
Face parte din familia Ceratopteridaceae, fiind una dintre cele mai frecvente plante din acvariile noastre. Inca sunt discutii daca este o specie de sine statatoare sau o forma plutitoare a speciei Ceratopteris thalictoides. Este raspandita peste tot in zona tropicala. Frunzele sunt mari, carnoase, cu aspect buretos, dar foarte fragile. Marginea frunzelor este puternic decupata. Au culoare verde deschis. Radacinile sunt puternice, foarte ramificate, in acvarii avand si rolul de a filtra apa (in general plantele plutitoare au radacini puternice si cand scoase afara din apa toate depunerile de pe ele raman in apa, abia atunci observam rolul lor de filtru). Planta este folosita de speciile de pesti care-si construiesc cuibul la suprafata apei. Are nevoie de o apa nu prea dura, cu o temperatura de 22-30° C si de multa lumina, dar fara prea mult soare. Poate creste foarte mare, atingand 25-50 cm. Pe suprafata frunzelor mai batrane cresc noi plante care pot fi plantate in substrat sau lasate sa pluteasca, conferind un loc de refugiu pentru pui si material organic pentru hrana infuzorilor.
02.07.2008
12.3KB
inca una
19.06.2008
8.3KB
21.06.2008
25.8KB
se nasc noi vede rock
22.06.2008
19.1KB
Aponogeton madagascariensis
Mai este cunoscuta si ca Aponogeton fenestralis, fiind una din plantele cele mai ciudate. Frunza nu este acoperita pe toata suprafata ci are doar o retea de nervuri, lipsind tesutul frunzelor, de aici si denumirea de "fenestralis". Frunza seamana cu o racheta de tenis de camp (nu ca forma). Planta este raspandita in Madagascar, unde o gasim in ape lent curgatoare, in zone mai umbroase. Forma frunzei este ovala, lunguiata, cu o culoare verde inchis pana la verde roscat. Este o planta inca neadaptata acvariului, de aceea nu rezista decat un an. Are nevoie de schimbari dese de apa. In acvariu este necesar sa introducem pesti care consuma alge. Inmultirea se face prin taierea rizomului sau prin seminte.
02.07.2008
11.1KB
Animal de companie spectaculos datorita aspectului exterior, iguana nu este atat de greu de ingrijit precum ar parea.
Originea
Avand originea in America de Sud si Centrala, iguana adora climatele tropicale. Initial, iguanele si-au capatat popularitatea ca animalute ale gradinilor zoologice, urmand ca apoi acestea sa devina si animale exotice de companie indragite. Ca si in cazul altor specii exotice, iguanele sunt pe cale de disparitie, numarul lor descrescand in permanenta datorita modificarilor perpetue ale mediului, a braconajului si a faptului ca in unele tari, acestea sunt folosite ca delicatese. Organizatiile pentru protectia animalelor, Green Peace incearca sa gasesca solutii pentru a mentine un echilibru intre numarului iguanelor aflate in captivitate si cele aflate in libertate. Achizitionarea
Initial, achizitionarea se facea cu dificultate si in general prin contrabanda. Datorita interesului crescut pentru aceasta specie, petshop-urile din intreaga lume au inceput sa le comercializeze. Fiind o specie oarecum mai rara, pretul de achizitionare este destul de piperat.
In momentul in care doriti sa achizitionati o iguana trebuie sa aveti cunostinte minime cu privire la ingrijirea si bolile cel mai frecvent intalnite la iguana. Pentru a fi siguri ca achizitionati un exemplar sanatos trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte: - evitati iguanele care sunt lipsite de energie, sunt slabe sau prezinta orice diformitate a corpului; - evitati iguanele care evita sa consume alimentele; - evitati iguanele care prezinta pete de culoare inchisa pe piele; - evitati iguanele care au degetele sau regiunea capului umflate.
Intotdeauna achizitionati un exemplar tanar pentru ca acesta se va adapta mult mai usor si va fi mult mai sociabila.
Aspectul exterior si dimensiunile
O iguana adulta poate ajunge la o lungime de 1,8 m, incluzand si coada, destul de lunga. Coloritul tegumentului variaza de la verde praz pana la verde smarald. In libertate, coloritul este un avantaj intrucat le ofera posibilitatea de a se camufla si a ascunde de pradatori.
Simturile sunt foarte bine dezvoltate.
Coada foarte puternica, musculoasa este folosita ca arma de aparare, avand capacitatea de regenerare in cazurile in care se rupe.
Pilea sa este impermeabila si rezitenta, aspecte care-i confera iguanei posibilitatea de a fi un bun inotator. Iguana poate cadea de la inaltimi foarte mari, fara a pati nimic.
Adapostirea
Exista cateva aspecte de care trebuie sa tineti cont in organizarea adapostului iguanei.
Iguana se dezvolta foarte rapid in primii 1-3 ani de viata, astfel incat este ideal ca la cumpararea unui exemplar sa achizitionati si un acvariu de circa 25 litri. Iguanele necesita un spatiu destul de mare pentru a se dezvolta armonios, pentru a fi sanatoase si fericite. Este important, de asemenea, de stiut ca iguanele nu trebuie lasate libere prin casa, nesupravegheate deoarece au tendinta de a inghiti diferite obiecte lasate neglijent.
Adapostul poate fi reprezentat de un acvariu din sticla, din poliuretan sau din plasa. In acvariu trebuie amplasate urmatoarele accesorii: - cateva ramuri pentru a-i oferi iguanei spatiu de odihna; - acvariu trebuie captusit cu frunze de cedru sau alta planta similara, care trebuie indepartate o data pe saptamana pentru a mentine adapostul curat; - trebuie organizat un culcus din ziare sau prosoape de hartie, care va fi inlocuit zilnic; nu utilizati nisip, pietris, rumegus sau coaja de copac pentru ca iguanele au tendinta de a le manca, putandu-le provoca afectiuni grave; - fiind animalute ācu sange receā, la care sistemele de termoreglare nu functioneaza ca in cazul mamiferelor, necesita o sursa suplimentara de incalzire, motiv pentru care acvariu trebuie prevazut la nivelul plafonului cu o lampa speciala care va inlocui caldura produsa de razele solare, iar la nivelul podelei, trebuie amplasata o āpiatra caldaā; - temperatura mediului ambiant trebuie sa fie de 29-350C ziua si de 240C noapte, altfel apar disfunctii ale digestiei, iguanele devin letargice, iar sistemul lor imunitar functioneaza la parametri scazuti, crescand susceptibilitatea la imbolnaviri; - un alt aspect important in viata iguanelor este lumina solara; din nefericire, nu este posibil sa le asiguram conditiile identice de care acestea se bucura in libertate. Exista insa posibilitatea sa le asiguram conditii similare. Astfel, o sursa de UV poate fi utilizata pentru a inlocui lumina solara. Atat in libertate, cat si in captivitate, lumina solara este esentiala pentru formarea si sintetizarea vitaminei D, necesara in fixarea calciului si dezvoltarea armonioasa a sistemului osos al iguanei. Obligatoriu, iguanele trebuie sa beneficieze de cateva ore de lumina solara naturala. Iluminarea artificiala trebuie sa fie prezenta 12 ore din 24 (asigura si o incalzire suplimentara a mediului de viata). Acvariu trebuie curatat de 1-3 ori/saptamana si minim o data/saptamana. Odata cu igienizarea acvariului se vor curata si ramurile, pietrele, celelalte obiecte decorative, precum si accesoriile. Nu utilizati sapun, inalbitor sau alte substante chimice intrucat doar mirosul acestora ii poate fi letal iguanei. Spalarea se realizeaza cu apa fierbinte si o perie aspra. Asternutul va fi schimbat zilnic. Atentie ca iguanele au tendinta de a-si ascunde diferite obiecte in culcus.
Hranirea
Iguanele sunt reptile ierbivore, dieta lor bazandu-se pe vegetale, ocazional odata cu insecte sau oua ale altor reptile sau animale, in mod accidental in timpul hranirii. Sunt innebunite dupa legumele proaspete, morcov sau salata verde. Legumele verzi sunt preferatele lor: stevie, frunzele de mustar, de gulie, de papadie. Puteti sa le administrati si cantitati mici de varza sau spanac, taiate foarte fin.
Niciodata sa nu le administrati proteina de origine animala.
Trebuie, de asemenea, sa stiti ca trebuie sa le administrati periodic suplimente de calciu (intotdeauna sfatuiti-va cu medicul veterinar cu privire la doza administrata, produs si perioada).
Apa proaspata nu trebuie sa le lipseasca. Acesta va fi adminsitrata intr-un bol sau o farfurie. Zilnic, apa trebuie schimbata si recipientele curatate deoarece iguana foloseste apa atat pentru a-si satisface setea, dar si pentru a se balaci. Alimentele ramase neconsumate trebuiesc indepartate zilnic, pentru a nu se altera.
Aspecte particulare
Ca si in cazul altor vietuitoare, iguanele au temperamente diferite, unele dintre ele fiind mai retrasele, altele mai prietenoase. In general, majoritatea animalutelor exotice tinute in captivitate sunt usor stresabile, astfel ca in prezenta lor incercati sa nu faceti zgomote puternice. Zilnic, scoateti iguana pentru cateva minute din adapostul ei. Treptat, trebuie sa faceti aceasta operatiune pe perioade de timp din ce in ce mai lungi. Chiar daca pare hilar, iguana ta va simti daca o iubesti sau nu si cand treci prin diferite stari emotionale.
Este esential sa stiti, ca iguana necesita apa atat pentru a-si satisface setea, dar si pentru imbaiere. In libertate, iguanele prefera zonele din jurul apelor. Le place sa se zbenguie in apa. Apa este esentiala in mentinerea vitalitatii pielii, in procesul de peeling (de descuamare) si pentru indepartarea microorganismelor de sub solzi si unghii. Pentru a le asigura conditii de inot, umpleti cada cu apa la temperatura cameri si lasati-o sa se distreze. Va fi o delectare atat pentru ea, cat si pentru dumneavoastra.
Relatiile cu alte animale de companie
Este foarte important modul in care se realizeaza primele contacte dintre iguana si celelalte animale de companie. Relatiile vor fi conditionate de personalitatea iguanei, personalitatea celorlalte animale de companie si de modurile lor de viata. Contactele initiale trebuie facute sub supravegherea proprietarului care va observa reactiile animalutelor. Socializarea se va realiza treptat, fara a grabi lucrurile.
Boli si afectiuni curente
Primele semne de boala sunt reprezentate de letargie, lipsa poftei de mancare, aparitia de leziuni pe piele sau schiopatura. Acestea pot fi semnele unei afectiuni metabolice a oaselor, care poate fi letala daca nu este instituit un tratament adecvat. Luati legatura cu un medic veterinar imediat si nu asteptati, chiar daca aceasta situatie nu treneaza decat de o zi. De multe ori, iguanele sunt aduse la medic abia la cateva zile sau saptamani de la debutul simptomelor, cand situatia poate fi foarte grava si fara rezultate.
Afectiunile curente ale iguanelor sunt reprezentate de abcese diverse, stomatite (inflamatii ale mucoasei gurii), boli ale degetelor si boli parazitare. Chiar daca aveti un animal sanatos, este bine ca anual sa mergeti la medicul veterinar pentru un examen de rutina, precum si pentru vaccinare.
Speranta de viata la iguane este cuprinsa intre 10-50 de ani, in functie de rasa.
20.06.2008
17.7KB
:uimit:
28.06.2008
8.8KB
Cu toate ca nu se creste in captivitate decat in conditii cu totul speciale, ne-am permis sa o prezentam, deoarece s-au intalnit exemplare din aceasta rasa si pe litoralul nostru si nu este admisibil sa nu o cunoastem si sa nu o putem identifica daca o vom intalni.
Talia este in general mare, astfel ca adultii pot atinge chiar 1.2 m. si o greutate de pana la 200 Kg. Aceasta specie traieste in Oceanul Atlantic, Marea Mediterana si uneori patrunde si in Marea Neagra, de unde poate ajunge accidental si in apropiera plajelor romanesti. Ca particularitate, putem aminti faptul ca in faza de tinerete, carapacea ei prezinta 3 carene, iar la batranete, carena este putin bombata, iar marginea posterioara este retezata si acoperita cu placi cornoase asezate una langa alta, fara a se suprapune.
Capul este mare, cu maxilarele puternice, iar membrele anterioare in forma de paleta, sunt prevazute cu doua gheare. Coloritul pe partea dorsala este brun-rosiatic, iar plastronul are o culoare galbena la animalele adulte si aproape neagra la tineret.
Specie exclusiv marina, in perioada de reproducere se deplaseaza pe anumite plaje din zona tropicala si subtropicala, unde la circa 50 m. de apa depune ouale in gropi sapate in nisip, pe care apoi le acopera si le batatoreste cu ajutorul plastronului. Dupa 2-3 luni eclozioneaza, iar puii pornesc imediat spre apa, singura sansa de supravietuire fiind contactul cat mai rapid cu mediul acvatic.
Aceasta broasca testoasa este omnivora, hranindu-se cu pesti si alte animale marine, dar si cu alge sau diferite componente vegetale marine.
Specie mai rar intalnita la noi, poate fi totusi vazuta la Muzeul Deltei Dunarii de la Tulcea, unde este expus un exemplar prins la Sf. Gheorghe in anul 1968, precum si la Muzeul Marinei de la Constanta.
Cu toate ca nu se creste in captivitate decat in conditii cu totul speciale, ne-am permis sa o prezentam, deoarece s-au intalnit exemplare din aceasta rasa si pe litoralul nostru si nu este admisibil sa nu o cunoastem si sa nu o putem identifica daca o vom intalni.
Talia este in general mare, astfel ca adultii pot atinge chiar 1.2 m. si o greutate de pana la 200 Kg. Aceasta specie traieste in Oceanul Atlantic, Marea Mediterana si uneori patrunde si in Marea Neagra, de unde poate ajunge accidental si in apropiera plajelor romanesti. Ca particularitate, putem aminti faptul ca in faza de tinerete, carapacea ei prezinta 3 carene, iar la batranete, carena este putin bombata, iar marginea posterioara este retezata si acoperita cu placi cornoase asezate una langa alta, fara a se suprapune.
Capul este mare, cu maxilarele puternice, iar membrele anterioare in forma de paleta, sunt prevazute cu doua gheare. Coloritul pe partea dorsala este brun-rosiatic, iar plastronul are o culoare galbena la animalele adulte si aproape neagra la tineret.
Specie exclusiv marina, in perioada de reproducere se deplaseaza pe anumite plaje din zona tropicala si subtropicala, unde la circa 50 m. de apa depune ouale in gropi sapate in nisip, pe care apoi le acopera si le batatoreste cu ajutorul plastronului. Dupa 2-3 luni eclozioneaza, iar puii pornesc imediat spre apa, singura sansa de supravietuire fiind contactul cat mai rapid cu mediul acvatic.
Aceasta broasca testoasa este omnivora, hranindu-se cu pesti si alte animale marine, dar si cu alge sau diferite componente vegetale marine.
Specie mai rar intalnita la noi, poate fi totusi vazuta la Muzeul Deltei Dunarii de la Tulcea, unde este expus un exemplar prins la Sf. Gheorghe in anul 1968, precum si la Muzeul Marinei de la Constanta.
19.06.2008
8KB
Talie: medie
Tara de origine: China - 1903
Culori: negru, crem, roscat
Inaltime: 45-55 cm
Greutate: 20-34 kg
Durata vietii: 12-15 ani
Boli frecvente: diplazie sold, entropion
Temperament: independent, activ
Chow chow are doua caracteristici care il deosebesc de ceilalti caini: limba albastra si picioarele din spate drepte, care ii afecteaza mersul.
Blana deasa poate fi neteda sau aspra. Cele mai intalnite culori sunt roscat, negru, cuoarea scortisoarei, gri si foarte rar alb. Blana poate fi pe alocuri mai inchisa sau mai deschisa, insa nu prezinta niciodata pete.
Urechile sunt mici si rotunjite, iar gatul are un guler de blana care ii ofera imaginea impozanta a unui leu. Botul este larg in partea superioara si se subtiaza spre varf, unde se termina cu un nas negru turtit. Pieptul este larg si adanc, iar zona dorsala este scurta si puternica. Coada este imbracata cu blana si purtata pe spate.
Chow Chow este un caine manierat, protector, foarte serios, avand deseori o atitudine de sef.
Este destul de incapatanat. De obieci se ataseaza de o singura persoana, este foarte loial familiei si uneori foarte rezervat. Daca strainii il deranjeaza poate deveni agresiv.
Proprietarul unui astfel de caine trebuie sa fie o persoana calma, corecta si sigura pe ea. Nu este un caine obedient, din contra este incapatanat si cu un temperament aparte.
Uneori Chow Chow nu accepta sa poarte botnita sau sa stea in lesa. Daca sunt obisnuiti cu alti caini sau alte animale inca de mici, se vor comporta bine in prezenta lor.
In China, Chow Chow a fost folosit pentru a cara bunuri. Carnea sa era mancata si blana sa era vanduta pe piata. Istoria sa trista a facut ca temperamentul sau sa fie afectat. De aceea, de multe ori apare ca un caine trist, introvertit, detasat si indiferent.
Problemele de sanatate intalnite sunt displazia de sold, iritarea ochilor cauzata de anomalii ale genelor, care pot fi corectate prin operatie.
Chow chow poate fi crescut in apartament, daca este plimbat zilnic. Este sensibil la caldura.
20.06.2008
37.1KB
21.06.2008
11.9KB
Balineza este similara din multe puncte de vedere cu Siameza, din care provine ca rasa - diferenta majora este data de lungimea parului. Balineza are o blana cu fir drept, de lungime medie, cu textura foarte subtire si matasoasa, fara puf (sau "subpar", cu textura lanoasa). Pana la atingerea varstei adulte, blana Balinezei poate induce in eroare, fiind extrem de asemanatoare cu cea a Siamezei (par scurt, fin).
Uneori, in zona barbiei, a gatului si a cozii, firele tind sa se onduleze. Este preferata Balineza cu blana dreapta pe toata suprafata corpului, dar "onduleurile" nu reprezinta un defect.
CARACTERISTICI
Balineza ideala trebuie sa fie bine proportionata, longilina si delicata dar nu fragila, cu o blana matasoasa, mai lunga pe coada decat in restul corpului. Profilul capului este echilibrat, nici prea rotunjit, nici prea ascutit, cu barbie puternica si muscatura corecta, iar ochii migdalati si mai apropiati unul de celalalt decat la alte rase, sunt stralucitori, de un albastru intens. Nasul este inchis la culoare, fara pete. Urechile sunt triunghiulare si relativ mari, late la baza, asezate la suficienta distanta una de cealalta. Gatul este lung si elegant.
Picioarele sunt zvelte, adaptate fugii in salturi, cele din spate fiind usor mai lungi decat cele din fata; labele sunt mici si ovale. Coada este lunga si are aspectul unui pamatuf moale; contrar "miturilor urbane", varful cozii nu trebuie sa fie indoit. Existenta unei astfel de indoituri este un defect genetic si nu o atestare a rasei animalutzului!
Cele patru culori de baza sunt:
ciocolatiu (maro inchis, maro-roscat, ciocolata),
cafeniu (maro deschis, cafea cu lapte, auriu),
albastru (gri deschis cu reflexe albastrui) si
liliachiu (gri-rose deschis, magnolia).
Sunt exact cele intalnite si la Siameza, dispuse in acelasi fel - extremitatile (urechile, picioarele, coada) sunt de culoare inchisa, care se deschide treptat catre restul corpului. "Masca" specifica Siamezelor (completa, la pisica adulta unita cu urechile) este prezenta si la Balineza. Fiecare Balineza poate avea o singura culoare de baza; orice amestec (o ureche "ciocolatie" si cealalta "albastra", de exemplu) nu este acceptat ca standard.
Indiferent de culoare si proportia in care este prezenta pe corp, zona de sub barbie, pieptul si burta trebuie sa fie in tonul culorii de baza, in nuante foarte deschise, spre alb, cu reflexe de fildes. Petele (albe sau de alta culoare) nu sunt admise de standard.
TEMPERAMENT
Sunt foarte sociabile si extrovertite, prietenoase si afectuoase - de asemenea, sunt si foarte "vorbarete". Cer atentie si, daca se plictisesc sau sunt lasate singure in casa mult timp, au tendinta de a-si gasi "de lucru", ceea ce nu este foarte convenabil pentru stapan. Le place sa se catere si sa se joace; in plus, gasesc metode de a deschide usile sau sertarele (in care uneori isi fac "cuiburi" cand vor sa nu fie deranjate). Un stativ special pentru pisici este o alegere excelenta pentru orice posesor de Balineza. O astfel de pisica se va cocota extrem de des in bratele stapanului care se uita la televizor sau citeste ziarul, in cautare de mangaieri.
20.06.2008
7KB
21.06.2008
9.1KB
Soparla exotica care si-a castigat notorietatea datorita capacitatii de a-si schimba culoarea pielii, a devenit in ultimele decenii un animal de companie ravnit si extrem de indragit. Desi achizitionarea unui cameleon este considerata, inca, o extravaganta, o data cu trecerea timpului aceste animalute au devenit din ce in ce mai populare in randul detinatorilor de animale de companie. Exista peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumatate din acestea traind cu predilectie in insula Madagascar (Africa). Restul traiesc in Europa de Sud (sudul Spaniei, insula Creta), in Asia (India, Pakistan, Sri Lanka), in insulele Comores. Fosile ale acestor vietuitoare s-au descoperit atat in Africa, cat si Europa. Istoria lor este neclara. Raspandirea lor se pare ca s-ar datora ruperii Gondwanei, continent care se afla in emisfera sudica a planetei, cand s-au separat Africa, India si Madagascar, in timpul Jurasicului si Cretacicului.
Achizitionarea
La achizitionarea unui cameleon trebuie respectate acelesi conditii ca si in cazul altor specii exotice. Este ideal sa achizitionati un exemplar tanar si asigurati-va ca animalutul s-a nascut in captivitate intrucat acesta se va adapta mai usor la noile conditii de viata. Inainte de achizitionarea unui cameleon dobanditi minime informatii cu privire la ingrijirea si bolile mai frecvente ale acestuia. Este un animalut care se adapteaza foarte usor la viata intr-un apartament, daca-i sunt create conditii similare celor naturale. Nu sunt recomandate persoanelor comode, fara timp liber intrucat cameleonii necesita mult timp pentru ingrijire si multa afectiune.
Aspectul exterior si dimensiunile
Adultul de cameleon prezinta o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorita adaptarii la viata arboricola si la vanatoarea de insecte, corpul sau este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecinta a stilului de viata sunt si picioarele zigodactile (singura specie de soparle care prezinta aceasta caracteristica) care prezinta degetele orientate doua cate doua in laturi opuse, formand un "cleste" care-i permite agatarea si catararea pe ramurile arborilor. Limba are o dimensiune impresionanta, putand ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decat cea a corpului, in situatiile in care hrana este situata la distanta. Miscarile ochilor sunt independente si realizeaza o rotatie de pana la 3600, caracteristici ce ii ofera posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viata. Caracteristica care l-a facut atat de celebru este schimbarea culorii in diferite varietati: maron, verde, albastru, galben, rosu, negru si chiar alb. Aceasta capacitate reprezinta un sistem de comunicare, exprimand diferite atitudini, precum si dorinta de a se imperechea. Pielea isi schimba culoarea ca reactie la lumina, temperatura sau in functie de dispozitia animalutului. Este falsa afirmatia potrivit careia cameleonul isi schimba culoarea pentru a se camufla. Sub pielea exterioara, transparenta se gasesc straturi de celule (cromatofori) in care se gasesc pigmenti rosii si galbeni. Sub aceste straturi se afla alte straturi de celule care reflecta lumina albastra si alba. Mai porfund, se afla un alt strat de celule care contin melanina (pigment care se gaseste si in celulele umane). Lumina sau caldura emisa de razele solare, precum si reactiile chimice din interiorul organismului determina dilatarea celulelor sau contractarea acestora. Cameleonul nestresat poate avea o nuanta verde a pielii, deoarece celulele cu pigment galben sunt usor contractate permitand trecerea luminii albastre. In cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbena, deoarece celulele cu pigment galben sunt dilatate la maxim, blocand astfel toata lumina albastra reflectata in straturile profunde.
Adapostirea
Dupa cum am mentionat anterior, cameleonul, in libertate, traieste in copaci si arbusti, dar este capabil sa alerge rapid daca este nevoit. Ca si spatiu de adapostire, de cele mai multe ori, este preferat un acvariu de capacitate mare (minim 25 litri). Pentru o viata armonioasa si sanatoasa, obligatoriu, trebuie respectate urmatoarele: - spatiul de locuit trebuie sa fie ingradit; - in acvariu trebuie introduse plante verzi, unele mai inalte (pentru catarare) si altele mai joase; - pe podea se pune gazon artificial sau nisip; - ventilatia este un factor important; - cameleonul are nevoie de temperatura constanta si o sursa de iluminare, astfel ca la nivelul plafonului adapostului trebuie montata o lampa; lumina are rol si in termoreglarea organismului; - in interiorul adapostului se vor introduce vase speciale pentru apa si mancare, care vor fi igienizate zilnic; - ideal este sa montati un sistem de miscare a apei, deoarece cameleonului nu-i place apa statuta; - adapostul trebuie curatat saptamanal. Resturile alimentare se indeparteaza la sfarsitul fiecarei zile.
Hranirea
In mediul natura, cameleonii se hranesc cu o larga varietate de nevertebrate, pasari mici, soparle, insecte si oua ale altor vietuitoare. Este de preferat sa se gasesca o solutie in vederea oferirii aceluiasi tip de alimentatie si in captivitate. Diversitatea alimentelor oferite este esentiala. Dupa cum intuiti, exista si diete speciale pentru cameleoni in petshop-uri, dar veti avea surpriza sa constatati ca sunt "un pic cam scumpe". Ar fi ideal sa-i oferiti posibilitatea de a-si petrece cateva ore pe saptamana in aer liber, timp in care poate vana insecte, in voie. Atentie la vegetatia care ar putea fi tratata (stropita cu insecticide). Suplimentele de vitamine si minerale sunt absolut necesare pentru o dezvoltare armonioasa si o viata sanatoasa. Apa este un element esential in viata cameleonului. O singura zi fara un aport necesar de apa poate produce o deshidratare severa.
Aspecte particulare
Cameleonii ating maturitatea in jurul varstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o data la doi ani. Imperecherea are loc in luna ianuarie sau februarie, avand loc 3-4 imperecheri pe zi. Depunerea oualor se produce in luna martie intr-o groapa pe care cameleonul si-o sapa singur. Clocirea dureaza in medie 10 luni.
Boli si afectiuni curente
Cameleonii sunt destul de rezistenti, dar cand se imbolnavesc, sansele de insanatosire sunt de cele mai multe ori reduse. Ca si in cazul altor animale exotice crescute in captivitate, cameleonii sunt usor stresabili, fapt ce poate antrena grave probleme de sanatate. Primele semne de suferinta sunt reprezentate de apatie, letargie si diminuarea sau chiar lipsa apetitului. Daca semnalati aceste simptome la cameleonul dumneavoastra prezentati-va din prima zi la medicul veterinar. In caz contrar, starea lui se poate agrava rapid existand posibilitatea ca medicul sa nu-l mai poata salva. Un alt simptom semnalat de catre proprietari este dificultatea in mers care poate fi consecinta unor probleme nutritionale, a structurii osoase sau a temperaturii ambientale scazute.
Speranta de supravietuire este de peste 10 ani.
20.06.2008
7.5KB
face parte din imaginea precedenta
19.06.2008
11.4KB
sper sa va placa :rotfl:
30.06.2008
47KB
Broasca de talie mijlocie, are circa 4 cm la nastere si respectiv 15-30 la varsta de adult. Raspandita indeosebi in zona Portile de Fier, pe vaile afluentilor Dunarii, cu precadere la marginea lizierelor de padure. Testul este convex, cu contur rotunjit, fara a se latii spre partea posterioara. Nu prezinta tuberculi cornosi in regiunea cozii. Solzul supracaudal este divizat in doua, iar formatul general este in mod obisnuit oval.
Culoarea acestei specii este ocru-galben sau galben-portocaliu, cu pete de culoare neagra si doua benzi de aceeasi culoare la nivelul plastronului. Este o specie vegetariana prin excelenta, hranindu-se cu frunze, fructe de paduer, legume si foarte rar mici nevertebrate. Hiberneaza din octombrie pana la sfarsitul lunii aprilie, ingropata in pamant sau in mici pesteri prezente in stancile de la nivelul malurilor. Obisnuit, se reproduce la sfarsitul primaverii, cand femela depune 11-12 oua albe, sferice, cu un diametru de 3.5cm., pe care le ingroapa in pamant afanat. Puii eclozeaza dupa o perioada de 3-4 luni si masoara la nastere circa 4cm. Datorita modificarii biotopului, a poluarii, a necunoasterii si chiar a dezinteresului fata de specie, in prezent este pe cale de disparitie, fiind si ea ocrotita de lege.
19.06.2008
11.5KB
21.06.2008
9KB
eu zic ca varsta este o problema pentru ca nu poti sa inveti cainele o comanda grea cand are numai cateva luni si daca este prea batran iarasi nu prea poti sa il inveti mare lucru
28.06.2008
18.3KB
mai nou si pisicute fumatoare?
30.06.2008
28.1KB
Istoria rasei
Calul Shire este cel mai mare din rasele native din Anglia şi a fost folosit īn principal pentru tracţiune. Īn 1878 a fost īnfiinţată 'Cart Horse Society' (mai tīrziu va deveni 'Shire Horse Society') pentru ameliorarea rasei. Calul Shire-Horse a fost deasemenea folosit la concursuri de tractare de greutăţi. Mecanizarea a determinat scăderea numărului de exemplare dar calul Shire-Horse este īncă popular la spectacole şi prin berarii care īl folosesc la muncă īn oraşe.
Īnălţime
Peste 162 cm
Culoare
Roib, maron, negru sau gri cu alb din abundenţă pe gambe.
Caracteristicile rasei
Frunte largă cu ochi mari, nas mic, gīt gros, corp musculos, păr lung la jaret şi la genunchi. Capabil să tracteze greutăţi mari.
Temperament
Docil, liniştit şi harnic.
Utilizare
Pentru muncă īn agricultură, pentru tracţiune şi spectacole.
22.06.2008
3.6KB
testoasa
19.06.2008
9KB
Intr-o scurta caracterizare a acestei rase, crescatorii spun ca pisica Somaleza este plina de viata, jucausa si foarte iubitoare, dar si vicleana, deosebit de frumoasa, cu blana extrem de fina, cu coada mare si stufoasa, datorita acestor caracteristici fiind asemanata cu o vulpe.
Istoria acestei rase a inceput cu Evelyn Mague, o crescatoare americana care a dat si numele acestei rase, care fusese deseori denumita "Abisiniana cu palton". Ea a ales acest nume deoarece Somalia se invecina cu Abisinia.
Infatisare
Somaleza este o pisica de marime medie spre mare, bine proportionata, usor de intretinut si cu un comportament echilibrat, lasand impresia de dinamism, vigoare si sanatate.
Capul este rotund, cu pometii conturati delicat. Se observa o linie ascendenta din dreptul nasului pana la nivelul fruntii. La aceasta rasa, botul nu trebuie sa fie ascutit, iar barbia trebuie sa fie rontunjita. Urechile sunt mari, usor ascutite, late, cupate la baza plasate spre extremitatea posterioara a capului. Ochii mari si expresivi sunt pusi in evidenta de pleoapele de culoare mai inchisa, inconjurate de o portiune mai deschisa ca nuanta.
Conformatia corpului nu este nici zvelta, nici indesata, corpul fiind de lungime medie, cu musculatura bine dezvoltata. Spatele este usor arcuit, iar toracele rotunjit. Coada are o lungime proportionala cu corpul, este foarte stufoasa, mai lata la baza si usor ascutit aspre varf. Corpul este acoperit cu o blana deosebit de deasa, dar foarte fina. Firul de par are o lungime medie, exceptand zona umerilor unde acesta este mai scurt. Cu cat blana este mai deasa, cu atat exemplarul este considerat mai deosebit.
Membrele au o lungime proportionala cu cea a corpului, terminandu-se cu labe compacte si ovale ce prezinta cinci degete la membrele anterioare si patru la cele posterioare.
Culorile
Culoarea blanii pisicilor somaleze este stralucitoare si calda, marcajul fiind distinctiv si uniform, cu benzi inchise la culoare, contrastand cu cele de culoare mai deschisa. Sunt preferate exemplarele mai inchise la culoare, fara marcaje pe abdomen, piept si membre. Ochii sunt accentuati de linii mai inchise la culoare, inconjuarti de protiuni mai deschise. Marcajele ce se intind de-a lungul coloanei vertebrale pana spre varful cozii sunt mai inchise la culoare.
In ceea ce priveste culoare ochilor, este de preferat ca aceasta sa fie cat mai pregnanta, in nuante de verde si auriu.
Intretinere
Pisicile somaleze au blana deosebit de matasoasa si foarte deasa, fara a fi dificil de intretinut. Se recomanda totusi perierea zilnica a acesteia, in sopul obtinerii aspectului fin, dar si pentru mentinerea starii de sanatate a pisicii. Intretinerea blanii trebuie inceput de la o varsta cat mai frageda pentru ca pisoiul sa se obisnuiasca cu asta.
Personalitatea
Pisicile Somaleze sunt foarte jucause si deosebit de inteligente, ceea ce face ca ele sa fie considerate unele dintre cele mai bune animale de companie, cautand permanent dragostea stapanilor lor. Aceste pisici sunt caracterizate de o dexteritate deosebita, ele reusind sa tina diferite obiecte, pot deschide usile dulapurilor in care vor sa se ascunda si pot, de asemenea, sa deschida robinete, fiind, de altfel, printre putinele feline carora le place sa se joace cu apa. Sunt totodata foarte sociabile, implicandu-se in orice activitate desfasurata in jurul lor. Somalezele au accese de energie, placandu-le sa alerge prin casa dupa diferite obiecte aruncate de stapani, sa faca salturi si sa "vaneze" prin casa.
20.06.2008
8.3KB
salutati pisicuta
22.06.2008
21KB
Mastifful este o foarte veche rasa englezeasca, asupra originii ei sunt mai multe teorii: dupa Demacets acest caine ar descinde dintr-o rasa autohtona Canis Familiaris Anglicus. Dupa altii, ar fi urmasul cainilor asirieni introdusi in Anglia de navigatorii fenicieni veniti din Tyr si Sidon pentru comert; iar dupa altii, ar descinde din Molossul de Epir adus de legiunile romane. Toate aceste ipoteze sunt poate exacte, insa cert este ca atat Molossul din Epir, cat si cainii asirieni au acelasi stramos comun Dogul de Tibet. De altfel, pana in secolul al 16-lea, acest caine se numea Moloss, dupa tinutul Molessie din Epir, ca dovada a originii sale.
Cainele folosit in luptele din arene si in razboaie. Astfel, in 1415 a participat la batalia de la Azincourt, in cursul careia o catea Mastiff a scapat viata stapanului ei, Piere Leigh; de atunci, familia Leigh a devenit protectoarea acestei rase. In urma incrucisarii cu Dogul spaniol a resultat Perro da Sangre, cainele care a insotit spaniolii in cucerirea lumii noi. Mastifful a participat, in America, la razboiul de secesiune. De la sfarsitul primului razboi mondial, Mastifful a decazut in Anglia, in schimb, s-a raspandit in SUA.
Este un caine mare, masiv, viguros, simetric. Bine contruit, cu corpul puternic, musculos. Capul are aspect patrat, fruntea plata, ridata cand cainele este atent. Parul este scurt, tare si des, nu prea fin, mai ales pe umeri, pe gat si pe spate.
Are o infatisare impunatoare si un caracter bun; este curajos, bland, docil, devotat, foarte prietenos cu stapanul, insa periculos si agresiv cu strainii si teribil de furios cand trebuie sa lupte.
Excelent caine de paza si ocrotire; poate fi utilizat si ca bun insotitor.
Inaltime: mascul: 70-80 cm / femela: 70-80 cmGreutate: mascul: 75 90 kg / femela: 75 -90 kgCuloarea parului: cenusiu, roscat, vargat, culoarea caisei, masca neagra.
20.06.2008
10.5KB
Eleocharis acicularis
Fac parte din familia Cyperaceae si a fost botezata de Linne in 1753 ca Scirpus iar in anul 1817 a fost transferata de Roemer si Schultes la genul Eleocharis. Planta este raspandita in Europa, Asia, Australia si America de Nord, in ape statatoare, unde traieste pe langa mal. Are o radacina puternica din care pornesc frunzele sub forma de ac, lungi de circa 25 cm, tari si cu o culoare verde deschis. In forma submersa nu infloreste. Inmultirea se face prin stoloni sau prin fragmentarea radacinii. Are nevoie de o iluminare puternica si daca se poate, nu lumina rece de tub fluorescent ci bec. Exemplarele indigene rezista foarte bine la temperatura camerei, iar in ceea ce priveste calitatea apei, aceasta nu are importanta.
02.07.2008
9KB
o broscuta
19.06.2008
6.8KB
Cryptocoryne blasii
Este o planta inalta, solida, care daca are spatiu suficient va creste mare, formand tufe bogate. Este raspandita in Tailanda, unde o gasim in ape statatoare sau lent curgatoare, mai ales in zonele de penumbra. Frunzele sunt ovale si ascutite, cu forma de inima, fiind mari, pana la 15 cm lungime si 6 cm latime. Pe partea superioara frunza are numeroase adancituri si are o culoare verde gri si rosu inchis pe spate. Substratul va fi ca la C. balansae. Iubeste zonele de penumbra pe care le putem amenaja cu ajutorul unor plante cu frunze mari. Se vor tine pe cat posibil in zone fara soare direct. Temperatura va fi de 22-25° C, iar apa moale pana la semidura (4-10°dGH). Are radacini puternice, avand nevoie de un substrat destul de gros pentru a nu fi smulsa. Apa trebuie sa aiba un pH aproape de neutru, acceptand variatii de 1 unitate in jurul valorii de 7. Dupa lumina, factorul cel mai important pentru cresterea acestei plante este temperatura, suportand foarte greu temperaturi mai mici de 20° C.